ICCJ. Decizia nr. 408/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.408/2006
Dosar nr. 3864/2005
nr. 15828/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, pe calea contenciosului administrativ, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 69/2005 şi în consecinţă, menţinerea Ordinului nr. 40730 din 29 noiembrie 2004 şi încadrarea reclamantei pe funcţia de consilier vamal superior, dispusă în baza Legii nr. 161/2003, prin Decizia nr. 1163/2003 a Directorului Direcţiei Generale a Vămilor şi menţinut prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, emis în baza art. 6 din OUG nr. 92/2004 şi cu avizul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 744 din 21 ianuarie 2005, s-a dispus reîncadrarea în funcţia de inspector vamal gradul asistent.
Se arată că împotriva acestui ordin a formulat contestaţie, dar i s-a respins.
Reclamanta a considerat că, prin emiterea Ordinului nr. 69/2005, Autoritatea Naţională a Vămilor a făcut o greşită aplicare a OUG nr. 92/2004, încălcându-i-se drepturi recunoscute în baza Legii nr. 161/2003 şi prin Decizia nr. 1163/2003, prin care reclamanta a fost reîncadrată şi salarizată în funcţia publică de consilier vamal superior.
Totodată, a apreciat că prin emiterea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, cu aplicare din 1 ianuarie 2005, se încalcă principiul neretroactivităţii legii.
Prin sentinţa civilă nr. 1750 din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei F.E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69 din 26 ianuarie 2005 a fost emis în mod legal, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 92/2004, potrivit cărora funcţionarii publici de execuţie sunt salarizaţi şi reîncadraţi în anumite categorii şi clase, beneficiind de salariul corespunzător.
Nu s-a putut reţine susţinerea reclamantei privind menţinerea reîncadrării efectuate în baza Legii nr. 161/2003, deoarece dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004 reglementează o nouă reîncadrare, în lipsa căreia nu se poate beneficia de salarizarea stabilită potrivit ordonanţei de urgenţă menţionată. Legea nr. 161/2003 a fost abrogată prin art. 45 din OUG nr. 92/2004, iar Ordinul nr. 1519/2004 s-a aplicat până la 1 ianuarie 2005, când au devenit aplicabile dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, prin emiterea Ordinului nr. 69/2005.
Instanţa de fond nu a reţinut nici motivul referitor la caracterul retroactiv al ordinului atacat, deoarece aplicarea acestui ordin s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 92/2004, cu începere de la 1 ianuarie 2005, emiterea actului administrativ atacat făcându-se, însă, la data de 21 ianuarie 2005, după obţinerea avizului obligatoriu al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Recursul a fost motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii).
Recurentul consideră că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6-8 din OUG nr. 92/2004, care nu-i sunt aplicabile intimatei-reclamante F.E. Astfel, prin Ordinul nr. 69/2005, intimata-reclamantă menţionată a fost reîncadrată în funcţia publică de inspector clasa I, gradul profesional asistent, treapta I, deşi anterior, în baza sentinţei civile nr. 1472 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 7812 din 26 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cea în cauză fusese reîncadrată în funcţia publică de consilier superior. Se menţionează că funcţia de consilier superior fusese stabilită anterior în baza prevederilor Legii nr. 161/2003.
În cuprinsul recursului se mai arată că OUG nr. 92/2004 a avut ca obiect reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, iar reîncadrarea funcţionarilor publici s-a efectuat în temeiul Legii nr. 161/2003 şi a Ordinului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În cazul intimatei-reclamante F.E., această reîncadrare s-a materializat prin trecerea celei în cauză, în funcţia de consilier superior, potrivit criteriilor de evaluare şi sistemului de punctaj stabilit prin reglementările arătate.
Se mai apreciază în recursul declarat că trecerea intimatei-reclamante F.E. pe funcţia de inspector asistent, constituie o modificare unilaterală a funcţiei publice deţinute de cea în cauză, în sensul trecerii într-o funcţie inferioară, contrar dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, care consacră această posibilitate, numai în baza unei sancţiuni disciplinare.
Recurentul mai consideră că dispoziţiile art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, prin care se abrogă orice dispoziţii contrare la data intrării în vigoare a ordonanţei, vizează numai dispoziţii de natură salarială, având în vedere sfera de reglementare a ordonanţei.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei şi cu dispoziţiile legal incidente, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Art. 6 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004 se reîncadrează în grade profesionale şi beneficiază de salariile prevăzute de OUG nr. 92/2004. Textul art. 6 menţionează, pentru fiecare categorie, clasă şi grad profesional prevăzută de OUG nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare, prevăzute de noua ordonanţă de urgenţă. Se observă că OUG nr. 92/2004 reglementează atât reîncadrarea funcţionarilor publici respectivi, cât şi salarizarea acestora, în raport cu reîncadrarea efectuată.
OUG nr. 92/2004 se aplică tuturor funcţionarilor publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, astfel că nu se poate aprecia că în cazul intimatei-reclamante F.E., aplicarea actului normativ menţionat reprezintă o retrogradare în funcţie. Reaşezarea funcţiilor şi în mod corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor funcţionarilor publici, potrivit aceloraşi dispoziţii legale.
Câtă vreme criteriul de referinţă al OUG nr. 92/2004 l-a reprezentat încadrarea potrivit OUG nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularităţile în care s-a făcut încadrarea unui funcţionar public sub reglementarea precedentă nu are relevanţă, noul act normativ necuprinzând vreo distincţie în acest sens. Astfel, toţi funcţionarii publici care au avut o anumită categorie, clasă şi grad profesional potrivit OUG nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă categorie, clasă şi grad profesional, fără vreo altă condiţionare.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs potrivit căruia OUG nr. 92/2004 reglementează numai drepturile salariale, motiv pentru care menţiunea făcută la art. 45 din ordonanţa amintită, privind abrogarea oricăror dispoziţii contrare nu ar presupune efectuarea unei noi reîncadrări. Faţă de redactarea art. 6 din OUG nr. 92/2004, acest argument nu subzistă.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1750 din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 411/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
