ICCJ. Decizia nr. 4066/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la data de 23 iunie 2005, M.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu A.N.R.D.G.N. și cu SC D.N. SA Târgu Mureș, sucursala Timișoara, să se dispună anularea deciziilor nr. 182 din 10 martie 2005 și, respectiv, nr. 308 din 30 martie 2005, ambele emise de președintele primei autorități publice, ca nelegale.
Prin aceste acte administrative cu caracter normativ, au fost aprobate contractele - cadru de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii captivi, precum și condițiile generale de contractare pentru consumatorii captivi de gaze naturale.
Reclamantul și-a motivat acțiunea, arătând că dispozițiile conținute în cele două decizii menționate mai sus, nesocotesc clauzele stipulate în contractul de furnizare a gazelor naturale, încheiat de el cu pârâta secundă, precum și drepturile fundamentale consacrate de art. 47, 51 și 52 din Constituție. De asemenea, că pârâta secundă a refuzat în mod nejustificat, încasarea contravalorii gazului, pentru motivul că achitarea abonamentului este obligatorie.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 161 din 10 mai 2006, a respins acțiunea.
S-a reținut că această acțiune este inadmisibilă, deoarece anterior sesizării instanței, reclamantul nu s-a conformat prevederilor art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura administrativă prealabilă.
Totodată, ea este neîntemeiată, întrucât dispozițiile cuprinse în deciziile nr. 182 și nr. 308/2005, emise de Președintele A.N.R.D.G.N., la care reclamantul se referă, au fost modificate prin alte acte de reglementare ulterioare, în sensul eliminării abonamentului.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul M.M.
Recurentul a susținut că prima instanță a soluționat cauza, fără a pune în discuția părților, excepțiile de neconstituționalitate și de nelegalitate care au fost invocate.
în același timp, s-au ignorat probele cu înscrisuri, din care rezultă că în realitate, pentru apărarea dreptului subiectiv pretins, el s-a adresat în prealabil, autorităților publice competente.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Așa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a conținutului acțiunii, M.M. a contestat legalitatea deciziilor nr. 182 din 10 martie 2005 și nr. 308 din 30 martie 2005, emise de Președintele A.N.R.D.G.N., prin care această autoritate publică a aprobat normele-cadru de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii captivi, precum și condițiile generale de contractare pentru consumatorii captivi de gaze naturale.
Prin întâmpinarea depusă, această autoritate publică pârâtă a invocat între altele, excepția de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că reclamantul nu s-a conformat normelor legale care instituie obligativitatea plângerii administrative prealabile.
Curtea de apel a soluționat, așadar, o excepție invocată de una din părțile litigiului și nu a ridicat-o din oficiu, așa cum fără temei se susține în recurs.
Excepția era întemeiată, deoarece nu există în dosar nici un act doveditor al efectuării de către reclamant a plângerii administrative prealabile la autoritatea publică emitentă sau la organul ierarhic superior, conform art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
El a anexat în dosarul nr. 4529/2005 al Tribunalului Caraș-Severin, o copie după plângerea adresată S.C. D.N. SA Târgu Mureș, cu nr. 1541 din 9 iunie 2005 și după contestația înregistrată sub nr. 1184 din 16 mai 2005, la SC D.N. SA Timișoara, sectorul Reșița.
Aceste înscrisuri exprimă nemulțumirea reclamantului în legătură cu răspunsul primit la o sesizare referitoare la modul de stabilire a contravalorii consumului de gaze naturale și la suma de 160.650 lei, reprezentând contravaloarea consumului și a T.V.A.
Prin urmare, nu poate fi vorba de înscrisuri care, în sensul textului legal mai sus indicat, pot fi considerate recursuri administrative, devreme ce ele nu au fost adresate autorității publice emitente pentru revocarea deciziilor nr. 183 și nr. 308/2005 și se referă la alte aspecte decât cele care privesc obiectul propriu-zis al acțiunii de față.
Reținând că această acțiune este inadmisibilă și respingând-o ca atare, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost menținută prin respingerea recursului.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4061/2006. Contencios → |
|---|
