ICCJ. Decizia nr. 4060/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 3 februarie 2005, reclamantul M.I. a solicitat anularea Ordinului ministrului apărării naționale nr. MP1002/2004 privind trecerea sa în rândul cadrelor militare active, obligarea Ministerului Apărării Naționale la 300.000.000 lei vechi daune morale, plus cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 1 aprilie 2004, reclamantul a fost pus la dispoziția Departamentului pentru Integrarea Euroatlantică și Politică de Apărare din cadrul Ministerului Apărării Naționale, prin Ordinul Secretarului de Stat și Șef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică și Politică de Apărare nr. SP 23 din 31 martie 2004, în vederea încadrării, dar în loc să fie încadrat, după 6 luni a fost trecut în mod ilegal în rezervă, iar când urma să-și reia vechea funcție, i s-a comunicat că aceasta a fost desființată, deși în realitate această funcție este ocupată de un alt coleg, condiții în care apreciază că Ordinul nr. MP/1002/2004, de trecere a sa în rezervă, este ilegal.
Reclamantul a mai arătat că a formulat plângere la conducerea Ministerului Apărării Naționale și la 6 ianuarie 2005 a primit răspuns, în sensul motivării punerii la dispoziție, începând cu 1 aprilie 2004, datorită unor deficiențe constatate de șefii ierarhici, referitoare la modul de îndeplinire a atribuțiilor în raport cu cerințele impuse unui cadru militar din structurile centrale ale ministerului, argumentare care nu concordă cu aprecierile de serviciu anterioare și cu cea din 16 ianuarie 2004 pentru anul 2003, când calificativul propus de comandantul nemijlocit a fost de "foarte bun".
Prin sentința civilă nr. 862/2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 953/2005 a aceleiași instanțe, de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5566/2005, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că actul atacat este conform dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) teza finală din Legea nr. 80/1995, modificată; că reclamantului i s-a admis cererea de pensionare și i s-au stabilit drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2004, sens în care acesta a arătat că nu mai susține capătul de cerere privind reîncadrarea în rândul cadrelor militare active.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, arătând că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină; că trebuia să se analizeze criteriul aprecierilor de serviciu, calificativul anual și să se aibă în vedere că ordinul a avut la bază criteriul studiului de dosar, criteriu ocult, subiectiv, nelegal și neîntemeiat, recurentul făcând referire la adresa nr. P10002 din 16 ianuarie 2005, a Secretariatului Ministerului Apărării Naționale, prin care i s-a comunicat că ordinul a avut la bază unele deficiențe din activitatea sa, ceea ce contrazice calificativul "foarte bine" acordat în ianuarie 2004. Recurentul a mai precizat că a fost trecut în rezervă, deoarece a solicitat numirea într-o funcție superioară la care era îndreptățit.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041C. proc. civ., Curtea a apreciat că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză se reține că prin ordinul contestat, reclamantul a fost trecut în rezervă, începând cu data de 1 octombrie 2004, de la dispoziția Departamentului pentru Integrare Euroatlantică și Politică de Apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. e) teza finală din Legea nr. 80/1995, care prevăd că ofițerii pot fi trecuți în rezervă "pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale".
Ulterior, recurentul a fost pensionat.
începând cu data de 1 aprilie 2004, recurentul a fost pus la dispoziția Departamentului pentru Integrare Euroatlantică și Politică de Apărare, în vederea încadrării, în urma Raportului nr. P.I.1093 din 30 martie 2004 al șefului Direcției Planificare Integrată a Apărării, care a arătat că ofițerul nu a reușit să se ridice, din punct de vedere profesional, la nivelul cerințelor unui cadru militar din structurile centrale ale ministerului. De altfel, ofițerul solicitase să fie mutat în altă structură, cu raportul nr. PI 3560 din 10 decembrie 2003.
S-a încercat reîncadrarea recurentului pe o funcție corespunzătoare calificării sale, însă nu a fost declarat admis, deși a fost analizat de mai multe ori în comisia de selecție, astfel cum rezultă din adresa secretarului Comisiei de selecție pentru funcții de colonel nr. B4/5856/2004 și din Raportul PA 3236/2004.
Punerea la dispoziția departamentului a recurentului a fost prelungită de către ministrul apărării naționale pe o perioadă de încă 3 luni, conform raportului nr. PA 3236/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995, situația ofițerilor puși la dispoziție în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, se soluționează în termen de cel mult 3 luni, termen care poate fi prelungit cu încă 3 luni, cu aprobarea ministrului, în cazuri excepționale.
Expirând termenul limită de 6 luni și recurentul, în baza rezultatelor obținute la evaluare, prin comparație cu alți candidați, nefiind declarat admis și neputând fi încadrat, a fost necesară trecerea sa în rezervă conform dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) teza finală din Legea nr. 80/1995.
Față de cele mai sus reținute, ordinul contestat, precum și actele premergătoare emiterii acestuia, se constată că sunt legale.
Susținerea recurentului, în sensul că a obținut calificativul "foarte bun" la începutul anului 2004, astfel încât ar exista contradicție și rea credință în atitudinea intimatei, nu este de natură să determine anularea ordinului contestat.
Din actele dosarului se reține că pentru anul 2003, petentul a fost notat cu calificativul "foarte bun", însă la limita inferioară 2,50 (limita maximă fiind 1,50), iar în ceea ce privește nivelul cerințelor pentru un cadru militar din structurile centrale ale Ministerul Apărării Naționale, a fost notat cu 3 puncte, adică la nivelul minim.
De asemenea, aprecierea șefului său, de la începutul anului 2004, în privința promovării, este nerelevantă, întrucât promovarea este posibilă numai după analiza comisiei de selecție.
în ce privește critica recurentului, în sensul că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este, de asemenea, nefondată. Deși hotărârea nu este amplu motivată, soluția adoptată este justificată, iar considerentele prezentei decizii suplinesc motivarea sentinței.
Față de cele mai sus reținute, recursul a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare a sentinței care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4037/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4042/2006. Contencios → |
|---|
