ICCJ. Decizia nr. 4052/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă, reclamantul I.G. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâtului să îi recunoască calitatea de revoluționar și să i se confere titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989".
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că pentru participarea sa la Revoluția din Decembrie 1989, a depus, în temeiul H.G. nr. 566/1996, dosarul complet pentru eliberarea certificatului de revoluționar, dosar înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sub nr. 12741 din 11 august 1996 și a revenit ulterior cu solicitări și notificări adresate acestei instituții, la 9 martie 1998, la 7 aprilie 2000 și 19 iulie 2001.
Prin întâmpinare, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, arătând că, în baza Legii nr. 42/1990 și a art. 11 și 12 din H.G. nr. 566/1996, competența de eliberare a certificatelor de revoluționar aparținea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, care nu a funcționat pe lângă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și care și-a încetat activitatea la împlinirea a 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996. Totodată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, în raport cu faptul că dosarele pentru recunoașterea calității de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 trebuiau depuse în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 42/1990. Pârâtul a mai invocat și excepția necompetenței materiale a instanței, în raport cu prevederile art. 5 și 8 C. proc. civ.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004, cauza a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., la cererea reclamantului, motivată de faptul că a solicitat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să îi analizeze cererea în raport cu noua reglementare în domeniu.
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus precizări, în sensul că reclamantul nu a depus toate actele necesare, potrivit Legii nr. 341/2004 și Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, pentru a se proceda la preschimbarea certificatului.
Reclamantul a depus documentele înaintate Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, precum și copia adresei nr. 18/5466 din 15 decembrie 2004 a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care i se solicita să depună în original sau în copie legalizată, înscrisul din care rezultă depunerea dosarului la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989.
Prin sentința civilă nr. 46/CA din 27 martie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.G., reținând, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 nu a mai susținut excepțiile invocate, instanța a apreciat că pârâtul a renunțat tacit la acestea, astfel că nu le-a mai analizat.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că, întrucât nu era complet dosarul depus la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, lui I.G. nu i-a fost eliberat certificat de revoluționar, astfel că nu se poate proceda la preschimbare în baza Legii nr. 341/2004.
Totodată, a mai reținut instanța că, deși cunoștea prevederile art. 11 și art. 12 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, reclamantul nu a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, întreaga documentație pentru a se putea proceda la analizarea cererii sale, astfel că I.G. nu este în măsură să solicite pe calea contenciosului administrativ, dobândirea unor drepturi, în condițiile în care nu a efectuat demersurile necesare conform procedurii speciale prevăzute de lege.
împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 27 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâtul I.G., susținând, în esență, că instanța de fond nu a analizat susținerile sale și nici multitudine de acte depuse, că a dispus suspendarea cauzei de trei ori, deși el a solicitat aceasta o singură dată, întrucât a fost indus în eroare că problema se va rezolva pe cale amiabilă.
Mai arată recurentul, că după apariția H.G. nr. 566/1996 a depus personal la comisie, dosarul însoțit de întreaga documentație solicitată de lege, eliberându-i-se o dovadă de înregistrare.
Recursul este nefondat.
La data de 11 august 1996, cu nr. 12741, I.G. a depus cerere pentru emiterea certificatului prevăzut de Legea nr. 42/1990, astfel cum a fost modificată la 13 mai 1996, în vederea recunoașterii calității de luptător sau de participant la victoria revoluției din decembrie 1989.
Conform art. 2 alin. (4) din Legea nr. 42/1990, republicată, în vederea recunoașterii calității prevăzute de această lege și a eliberării certificatelor doveditoare a fost instituită Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989.
Prin H.G. nr. 566/1996 au fost stabilite atribuția și organizarea acestei Comisii.
Conform art. 48 din H.G. nr. 566/1996, această Comisie și-a încetat activitatea în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1996, respectiv în luna mai 1997.
Așadar, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, cât și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 au fost singurele instituții abilitate de lege să confere titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pe baza documentelor care atestau săvârșirea de fapte deosebite, iar aceste comisii și-au încetat activitatea la 13 mai 1997.
Astfel fiind, recurentul-reclamant s-a îndreptat în mod greșit cu acțiune împotriva Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, acesta nefiind abilitat să elibereze certificate de revoluționar.
Hotărârea instanței de fond a fost menținută cu înlocuirea motivării, pentru motivele mai sus expuse.
în consecință, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4055/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4037/2006. Contencios → |
|---|
