ICCJ. Decizia nr. 4121/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 717 din 22 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul S.I., anulând Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4758/2005, în partea acestuia referitoare la poziția 3 din Anexa nr. 1, cuprinzând numele reclamantului din listă și avizul negativ emise de Direcția Juridic și Control din cadrul Ministerului Educației și Cercetării și obligându-l pe acest pârât să emită, pentru reclamant, avizul favorabil cu privire la legalitatea desfășurării concursului pentru ocuparea postului de conferențiar și să înainteze dosarul de concurs al reclamantului, către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în vederea analizării acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că avizul nefavorabil emis de Direcția Juridic și Control din cadrul Ministerului Educației și Cercetării este nelegal, întrucât reclamantul nu depășea limita standard de pensionare, prevăzută de art. 129 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, pentru postul de conferențiar universitar, pentru care acesta a susținut concursul. Mai reține instanța de fond, că este nelegală și discriminatorie interpretarea dată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, dispozițiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în sensul că o persoană care a împlinit vârsta standard de pensionare, conform Legii nr. 19/2000 și care este menținută în activitate cu aprobările legale, nu ar avea dreptul de a participa la un concurs organizat în vederea ocupării unui post de natura celui în discuție, pe criteriul vârstei.
Cum avizul nelegal a stat la baza emiterii Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4758/2005, instanța de fond a reținut că și acest din urmă act este, pe cale de consecință, afectat de nelegalitate, în partea referitoare la reclamant.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat în termen legal recurs, întemeiat pe prevederile art. nr. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, atâta vreme cât intimatului-reclamant nu i s-a încălcat dreptul de muncă, cum eronat a reținut prima instanță, el putând desfășura în continuare activitatea didactică în funcția pe care o deține prin concurs, aceea de lector universitar.
S-a arătat de către recurent, de asemenea, că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată prin aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 53,art. 58 alin. (1) și art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru accederea într-o altă funcție didactică, cea de conferențiar universitar, deoarece a depășit cu mult vârsta de pensionare prevăzută atât de legea generală, cât și de legea specială.
Recursul este fondat.
Este dovedit în cauză că în urma participării reclamantului la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar (poziția 13 din statul de funcțiuni), la catedra de Electrotehnică a Facultății de Electrotehnică din Universitatea Politehnica București, organizat în lunile mai - iunie 2005, dosarul împreună cu raportul comisiei de concurs și cu documentele însoțitoare a fost înaintat Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare.
Acest organism a adoptat, în reuniunea din 28 iulie 2005, o rezoluție prin care s-a refuzat acordarea titlului didactic de conferențiar universitar, urmare a faptului că dosarul de concurs nu a primit avizul de legalitate al Direcției Juridice din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, pe motiv că la data înscrierii la concurs, candidatul îndeplinea condițiile de pensionare conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Pe baza acestei rezoluții, s-a emis Ordinul nr. 4758 din 5 august 2005 al ministrului educației și cercetării, M.M., prin care s-a refuzat acordarea titlurilor didactice de profesor universitar și, respectiv, conferențiar universitar, persoanelor nominalizate în Anexa nr. 1 a ordinului, printre care se află și reclamantul A.S.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați, atingerea acestei vârste urmând a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornind-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în Anexa nr. 3.
în ceea ce privește personalul didactic, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun din Legea nr. 19/2000, dar și unele prevederi cu caracter derogatoriu, cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, conform prescripțiilor art. 127 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, după împlinirea vârstei de pensionare, cadrele didactice pensionate pot desfășura activități didactice, salarizate, însă, numai prin cumul sau prin plata cu ora, iar conform dispozițiilor art. 129 alin. (1) din același act normativ, numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlul științific de doctor pot rămâne în activitatea didactică până la vârsta de 65 de ani. Mai mult, potrivit prevederilor art. 129 alin. (1) din legea menționată, de asemenea numai profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlul științific de doctor, cu excepțiile prevăzute în titlul VIII - Dispoziții tranzitorii și finale, care dovedesc competență profesională deosebită, pot fi menținuți ca titulari în funcția didactică, la împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu acordarea consiliului facultății cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
în ceea ce îl privește pe reclamantul A.S., născut la 8 decembrie 1941, se reține că într-adevăr, la data înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferențiar universitar, aceasta îndeplinea condițiile de pensionare prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000, inclusiv vârsta eșalonată trecută în Anexa nr. 3 a actului normativ în discuție.
Reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997, întrucât acesta, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, nu avea dobândit titlul didactic de profesor universitar sau de conferențiar universitar cu titlul științific de doctor, numai într-o atare ipoteză fiind recunoscut dreptul de a fi menținut în activitate până la vârsta de 65 de ani și, respectiv, până la vârsta de 70 ani.
în aceste condiții, în raport cu prevederile art. 127 alin. (4) și art. 129 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care au un caracter parțial derogatoriu în raport cu dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cum reclamantul, șef de lucrări, nu mai avea dreptul, datorită împlinirii vârste standard de pensionare, de a candida la concursul organizat de Universitatea Politehnică București în anul 2005, pentru ocuparea postului de conferențiar universitar la catedra de Electrotehnică a Facultății de Electrotehnică, în mod corect s-a refuzat de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, în baza avizului Direcției Juridice din minister și apoi de către ministrul educației și cercetării, confirmarea titlului didactic de conferențiar universitar.
Așa fiind, apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a dispus anularea în parte a Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 4758/2005, respectiv Anexa nr. 1 poziția 3, cuprinzând numele reclamantului și a obligat Ministerul Educației și Cercetării la emiterea avizului favorabil reclamantului și la înaintarea dosarului de concurs al reclamantului către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în vederea analizării acestuia, urmează a fi admis recursul declarat în cauză de Ministerul Educației și Cercetării, cu consecința modificării sentinței civile nr. 717 din 22 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii reclamantului A.S., ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4112/2006. Contencios → |
|---|
