ICCJ. Decizia nr. 4078/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 iunie 2005, reclamantul G.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției, pentru faptul că nu a primit răspuns la memoriile adresate cu referire la problemele sale de detenție.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 8 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 27/2002, ale Ordinului ministrului justiției nr. 518 din 6 aprilie 2005 și ale art. 3-4 din Legea nr. 48/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000.
Prin sentința civilă nr. 4620 din 15 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
în motivarea sentinței civile, reținând că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 83/2005, Ministerul Justiției este organ de specialitate al administrației publice centrale și, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, că O.G. nr. 27/2002 nu cuprinde norme derogatorii privind competența după materie, Tribunalul București a apreciat că revine Curții de Apel București, competența de soluționare a cauzei, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în speță cele ale art. 2 alin. (2) și art. 10 alin. (1) și (3).
Prin sentința civilă nr. 1133 din 23 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.
în motivarea sentinței civile, curtea de apel a reținut că, la data de 23 mai 2006, reclamantul a depus o precizare a acțiunii, din care rezultă că cererea de chemare în judecată vizează aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, anexând copii ale adreselor nr. 36.621/975/P din 20 aprilie 2006 și nr. 23.656 din 29 martie 2006 ale Ministerului Justiției.
în raport cu prevederile art. 2 lit. b) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora "în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice", dispoziții cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în materie reprezentat de Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a concluzionat că aparține Tribunalului București, secția a VIII-a, competența de soluționare a cauzei.
Constatând ivit un conflict negativ de competență, Curtea de Apel București a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., "Curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale".
Având în vedere că pârâtul Ministerul Justiției, organizat în direcții de specialitate, este un organ al administrației publice centrale, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este curtea de apel.
Precizarea acțiunii de către reclamant, referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, nu poate fi reținută.
în fapt, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București la data de 8 iunie 2005, reclamantul G.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției, plângându-se de unele probleme privitoare la locul de deținere și solicitând deplasarea Corpului de Inspecție pentru verificări.
Având în vedere cele mai sus expuse, s-a stabilit competența în favoarea Curții de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4095/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4111/2006. Contencios → |
|---|
