ICCJ. Decizia nr. 436/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 436/2006
Dosar nr. 3218/2005
nr. 13251/1//2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 iunie 2005, reclamantul N.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16483 din 1 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, întrucât în perioada august 1941 - iunie 1945, împreună cu părinţii, a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile de ocupaţie instaurate în Ardealul de Nord, după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 519 din 12 septembrie 2005, a dispus anularea hotărârii nr. 16483 din 1 martie 2005, a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 1 septembrie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2004 şi cheltuieli de judecată, în sumă de 600.000 ROL.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că din documentele depuse în probaţiune la dosarul cauzei, nu rezultă calitatea de refugiat a intimatului, şi că, în absenţa unui document oficial care să ateste această situaţie, declaraţiile neconcordante ale martorilor nu pot constitui temei pentru stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta susţine că intimatul nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile autentice ale martorilor, administrate în cauză, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că intimatul, împreună cu părinţii săi, N.I. şi N.A., în perioada 1 septembrie 1941 - 6 martie 1945, s-a refugiat, datorită represiunilor exercitate de către autorităţile maghiare de ocupaţie, din localitatea Santioana, judeţul Cluj, în localitatea Mociu, judeţul Cluj.
În concluzie, reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corespunzător dispoziţiile legale incidente, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motive pentru care, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 519 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 437/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|