ICCJ. Decizia nr. 433/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 433/2006
Dosar nr. 2399/2005
nr. 9977/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 martie 2005, reclamanta O.V. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, reîncadrarea în funcţia publică de consilier superior şi stabilirea salariului de bază corespunzător acestei funcţii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în 2003 a fost încadrată ca şi consilier superior, funcţie recunoscută prin hotărâre judecătorească, pentru ca apoi, prin Ordinul nr. 72/2005 să fie în mod abuziv retrogradată în funcţia publică de execuţie Inspector, clasa1, grad profesional treapta 1.
Prin sentinţa civilă nr. 881 din 1 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat Ordinul nr. 72/2005, în ce o priveşte pe reclamantă şi a obligat pârâta, să emită un act pentru încadrarea acesteia în funcţia de consilier superior, începând cu 1 ianuarie 2005 şi cu stabilirea corespunzătoare a drepturilor salariale.
S-a reţinut că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 92/2004, întrucât încadrarea, ca şi consilier superior, prin Decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 1163/2003, a fost menţinută printr-o hotărâre judecătorească. S-a mai reţinut că la momentul emiterii ordinului contestat, raportul de serviciu al reclamantei era suspendat, astfel încât, cu atât mai mult nu se putea dispune o modificare de încadrare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că în mod greşit s-a apreciat că prin noua reîncadrare s-ar fi încălcat un drept câştigat, cu referire la sentinţa civilă nr. 1819/2003, întrucât aceasta s-a întemeiat pe Legea nr. 189/2003, abrogată expres prin OUG nr. 92/2004.
Greşit s-a considerat că ar fi avut loc o retrogradare, fiind evident că prin noua reglementare s-a urmărit uniformizarea drepturilor salariale şi altor drepturi ale funcţionarilor publici, iar Ordinul nr. 72/2005 a fost emis tocmai în aplicarea acesteia.
În fine, greşit s-a apreciat ca nefiind aplicabile dispoziţiile OUG nr. 92/2004, pe perioada suspendării contractului de muncă, dispoziţiile art. 136 reglementând expres această situaţie.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt întemeiate.
Prin OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, potrivit art. 6 alin. (1) - (9) s-a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în grade profesionale şi trepte de salarizare, iar potrivit art. 7 alin. (1) - (9) din această ordonanţă s-a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit OUG nr. 82/2004.
În conformitate cu art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, funcţionarii publici de execuţie salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se reîncadrează în grad profesional de asistent şi beneficiază de salariu de bază prevăzut la Anexele nr. I - IV pentru funcţia publică de execuţie deţinută, grad profesional asistent, treapta 3 salarizare.
În aplicarea acestor dispoziţii a fost emis Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 72/2005, pentru reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Naţionale a Vămilor Bucureşti şi birourilor vamale subordonate, în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare potrivit anexei la ordin.
Astfel, reclamanta care, potrivit OUG nr. 82/2004, era salarizată la 1 noiembrie 2004, pentru funcţia de inspector special A III, a fost reîncadrată, potrivit OUG nr. 92/2004, în funcţia publică de inspector clasa I, grad profesional asistent, treapta I, înregistrând în fapt o creştere salarială.
Este evident astfel că încadrarea reclamantei s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile în vigoare. Susţinerea acesteia, în sensul operării unei retrogradări, în mod greşit a fost însuşită de instanţa de fond, în condiţiile în care s-a dovedit că reîncadrarea în noile funcţii s-a făcut prin lege, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituţionale, iar de principiu, încadrarea funcţionarilor publici şi salarizarea lor nu reprezintă un drept fundamental, ea fiind dependentă de opţiunea legiuitorului de încadrare în diferite categorii, clase şi grade profesionale.
Cât priveşte împrejurarea că Ordinul nr. 72/2005 s-a aplicat pe perioada cât raportul de serviciu al reclamantei era suspendat, ca efect al concediului medical, urmează a se constata că potrivit dispoziţiilor art. 136 din OUG nr. 92/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2005, funcţionarii publici aflaţi în această situaţie şi care îşi reiau activitatea după 1 ianuarie 2005, beneficiază de salariile bază stabilite potrivit ordonanţei, pentru funcţia în care au fost reîncadraţi în condiţiile art. 6-8.
În raport cu aceste considerente, urmează a fi admis recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, casată hotărârea Curţii de Apel Bucureşti şi pe fond, respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei O.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 881 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond respinge acţiunea formulată de reclamanta O.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 434/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
