ICCJ. Decizia nr. 4374/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4374/2006
Dosar nr. 2315/36/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 mai 2006, reclamanta I.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 4754 din 6 februarie 2004 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta I.E. a arătat, în esenţă, că în mod greşit i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, sub motivaţia că nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c), deoarece s-a născut la data de 13 februarie 1944, după schimbul de populaţie ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în 1940, între Bulgaria şi România.
Reclamanta a susţinut că prin materialul probator administrat a făcut dovada că s-a născut după ce părţii au fost strămutaţi din Bulgaria şi, astfel, a suferit aceleaşi privaţiuni, ca şi ceilalţi membri ai familiei sale.
Prin sentinţa civilă nr. 500/CA din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei I.E., a anulat hotărârea nr. 4754 din 6 februarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a constatat că reclamanta are calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile pe care le-a îndurat familia sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.
În esenţă, se susţine că, născându-se după data strămutării părinţilor săi, reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populaţie care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înainte datei naşterii reclamantei, aşa că aceasta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susţine că tratatul menţionat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populaţii stabilit, neputându-se accepta că, la data naşterii reclamantei, putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia drepturile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi acela a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Caugagia, judeţul Tulcea, la data de 13 februarie 1944, după ce părinţii acesteia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (satul Stâna Cadânei, comuna Hasichioselek, judeţul Caliacra).
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la cere părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 500/CA din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4373/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4375/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
