ICCJ. Decizia nr. 485/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 485/2006
Dosar nr. 798/2005
nr. 3608/1/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 414 din data de 27 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1665/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat nul, recursul declarat de F.J. împotriva sentinţei civile nr. 1813 din 4 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, definitivă şi irevocabilă conform art. 82 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 357/2003, reţinând că nu a fost motivat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Reclamantul F.J. a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare specială prevăzută de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., împotriva acestei decizii, apreciind că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale evidente, ce constă în aceea că, ridicând din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia, în sensul declarării recursului ca fiind inadmisibil, ci a examinat, în mod greşit, respectarea termenului pentru motivarea lui.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
Din cuprinsul prevederilor art. 318 C. proc. civ., rezultă că pot fi atacate cu contestaţie în anulare, hotărârile instanţelor de recurs, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text, respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială utilizată pentru prima ipoteză, invocată de contestator în speţă, nu trebuie interpretată extinctiv. Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural, pe care instanţa le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi au fost esenţiale, determinând soluţia eronată. „Greşeala materială", la care se referă acest text, nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege şi nici nu poate fi confundată cu erorile sau omisiunile la care se referă art. 281 C. proc. civ., care nu au nici o înrâurire asupra soluţiei şi pot fi îndreptate oricând, din oficiu sau în urma unei simple cereri.
În speţă, prin încheierea din 13 octombrie 2005, a fost admisă cererea reclamantului F.J., pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia nr. 414 din 27 ianuarie 2005, dispunându-se, într-adevăr, completarea practicalei acesteia, în sensul consemnării excepţiei inadmisibilităţii recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1813 din 4 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, invocată de instanţă din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 82 din OUG 194/2002, precum şi a concluziilor reprezentantului recursului, în sensul respingerii respectivei excepţii.
Verificarea respectării termenului legal imperativ-onerativ pentru motivarea recursului, operaţiune ce poate face, la rândul său, obiectul unei excepţii, anterior adoptării unei soluţii asupra excepţiei astfel invocată, nu poate fi circumscrisă, însă, noţiunii de greşeală materială la care se referă art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind în mod evident rezultatul interpretării unor dispoziţii procedurale prin prisma cărora instanţa de recurs a concluzionat că în rezolvarea excepţiilor se impune a se acorda prioritate constatării incidenţei sancţiunii nulităţii recursului, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat de reclamantul-contestator, ca temei legal, pentru exercitarea contestaţiei în anulare specială, Înalta Curte va adopta soluţia de respingere a acesteia, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de F.J. împotriva deciziei civile nr. 414 din 27 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2006. Contencios. Refuz eliberare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 489/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
