ICCJ. Decizia nr. 469/2006. Contencios. Refuz eliberare decizie privind acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 469/2006
Dosar nr. 2991/2005
nr. 12344/1/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 617/CA/2005, reclamantul N.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. 33/2002 din data de 15 aprilie 2005 şi să-i fie recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii arată că Decizia este nelegală, deoarece nu s-au avut în vedere la emiterea acesteia, dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) şi d) din OUG nr. 214/1999 şi actele depuse la dosar, din care rezultă că din anul 1982, până în 1989, a fost cercetat, percheziţionat, anchetat şi avertizat de către organele de securitate de la aceea vreme, întrucât intenţiona constituirea unui sindicat liber român care să lupte pentru schimbarea orânduirii sociale de drept din România.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 158 din 24 mai 2005, admiţând excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă, a declinat competenţa de soluţionare a acestei acţiuni, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 103 din 3 august 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 6106/2005, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, Menţionându-se că soluţia adoptată de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei este legală, fiind dată cu respectarea art. 1 şi 3 din OUG nr. 214/1999.
Pentru a se dispune astfel, s-a concluzionat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul nu s-a aflat în situaţiile prevăzute expres de lege, care să ateste calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, chiar dacă în perioada respectivă, reclamantul s-a aflat în atenţia organelor de securitate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal, reclamantul N.G., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate, motivată de faptul că au fost încălcate prevederile OUG nr. 214/1999.
Recursul este nul.
În conformitate cu dispoziţiile art.3031 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotesc potrivit prevederilor alin. (2) ale aceluiaşi text, de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar nerespectarea acestuia atrage sancţiunea nulităţii, expres prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului, la data de 18 august 2005, iar recursul a fost declarat 30 august 2005, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., cererea de recurs conţinând menţiunea că motivele de recurs „vor fi susţinute şi aduse la cunoştinţa instanţei, la termen".
Motivele de recurs au fost depuse la dosar numai la data de 17 noiembrie 2005, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 303 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 301 C. proc. civ., astfel încât, în considerarea prevederilor art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, se va constata nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul, recursul declarat de N.G. împotriva sentinţei nr. 108 din 3 august 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 453/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 485/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
