ICCJ. Decizia nr. 4557/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 8 mai 2006, reclamanta M.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5553 din 31 martie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului M.G.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 519/CA din 29 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 27 aprilie 1943 - 6 martie 1945, începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada nașterii soțului ei în perioada strămutării părinților săi, respectiv la 27 aprilie 1943, precum și a faptului că părinții acestuia au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, ca efect al tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că reclamanta întrunește condițiile cerute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, urmând a beneficia de drepturile acordate, prin acest act normativ, soția supraviețuitoare.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susținut că soțul intimatei, M.G., fiind născut la 27 aprilie 1943, pe teritoriul României, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați, nu se poate considera că și-a schimbat domiciliul în altă localitate, ca o consecință a persecuției etnice suferite și prin urmare, nu îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
S-a mai susținut că instanța de fond era obligată să țină seama de textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populație dintre cele două țări urma să se facă într-un termen de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe teritoriul, astfel evocat, în intervalul 20 septembrie - 1 octombrie 1940, consecința acestor prevederi fiind aceea că nu pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, decât cei care, la data semnării tratatului, locuiau efectiv în teritoriul ce urma a fi evacuat, condiție pe care soțul intimatei nu o îndeplinește.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Conform dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că soțul intimatei îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și i-au acordat acesteia beneficiul drepturilor reglementate de art. 3 din lege.
Pentru aceste motive, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4533/2006. Contencios → |
|---|
