ICCJ. Decizia nr. 4562/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 5 iunie 2006, reclamanta C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 97 din 2 mai 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 164 din 28 iunie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând că aceasta s-a născut la 1 martie 1945, în localitatea Globurău, județul Caraș-Severin și în raport cu data menționată, perioada de concepție cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii ei, nu coincide cu începutul perioadei de strămutare a familiei sale.
Pe cale de consecință, s-a concluzionat că reclamanta nu îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta C.G.
Recurenta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor legii, susținând că prevederile acesteia se aplică și copiilor născuți în perioada refugiului, deoarece nu au avut posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu și au suportat, alături de părinți, aceleași privațiuni, împrejurare ce impune, din considerente de echitate, același statut de refugiat, o altă soluție fiind discriminatorie.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât drepturile prevăzute de lege au un caracter compensator, iar consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei.
în acest context, nu-și găsesc aplicare dispozițiile Codului familiei la care instanța de fond face referire și în consecință, nu poate fi reținută opina Direcției îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale, menționată în sentința curții de apel.
Pentru aceste considerente, constatând că recurenta-reclamantă a făcut dovada încadrării în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., a admis recursul declarat în cauză, a casat sentința atacată și pe fond, a admis acțiunea reclamantei.
Pe cale de consecință, anulează actul administrativ contestat - hotărârea nr. 97 din 2 mai 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava și acordă reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4559/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4567/2006. Contencios → |
|---|
