ICCJ. Decizia nr. 4561/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 29 mai 2006, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 95 din 2 mai 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 176 din 28 iunie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului, cu motivarea că refugiul reclamantului, împreună cu familia, nu a fost consecința persecuției etnice suferite, ci a reprezentat o măsură prin care Statul Român și-a protejat cetățenii aflați în zona de avansare a frontului sovietic, la momentul istoric respectiv.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 lit. c) din lege.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul P.C.
Recurentul a invocat nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că localitatea Dolhasca, județul Suceava, în care familia sa avea domiciliul, nu a fost zonă militară și prin urmare, statul nu avea motive să dispună și nici nu a dispus evacuarea forțată a populației din zonă, cum greșit a reținut instanța de fond.
A mai arătat recurentul că refugiul său, împreună cu familia, a fost motivat de persecuția etnică la care au fost supuși din partea autorităților, date fiind relațiile de afaceri, dar și de simpatie, pe care tatăl său le avea cu evreii și rromii din zonă, persecuția aplicată acestor etnii fiind îndreptată și împotriva familiei sale.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate.
Dovada încadrării în situația prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale, emise de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
în speță, recurentul-reclamant a făcut dovada susținerilor sale cu înscrisul din dosarul de fond, respectiv copia eliberată de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Județeană Olt a Arhivelor Naționale după Registrul de refugiați din Moldova anul 1944. Din aceste documente rezultă explicit că atât recurentul, cât și fratele său P.C. s-au refugiat în anul 1944, din localitatea Dolhasca. De altfel, intimata Casa Județeană de Pensii Suceava a recunoscut acestuia din urmă calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, conform hotărârii aflate la dosarul de fond.
Pentru aceste considerente, constatând că recurentul-reclamant a făcut dovada încadrării în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., a admis recursul declarat în cauză, a casat sentința atacată și pe fond, a admis acțiunea reclamantului.
Pe cale de consecință, a anulat actul administrativ contestat - hotărârea nr. 95 din 2 mai 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava și acordă reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4579/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4559/2006. Contencios → |
|---|
