ICCJ. Decizia nr. 4614/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 mai 2006, reclamantul A.I. a formulat contestație la executarea silită pornită împotriva sa în baza somației nr. 16.033 din 19 iunie 2006 a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, în dosarul de executare nr. 36641/2005, pentru suma de 700 lei reprezentând amendă.
De asemenea, solicită suspendarea executării silite.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că prezenta acțiune reprezintă atât o contestație la titlu, cât și o contestație la executarea propriu-zisă, că nu a primit titlul executoriu odată cu somația, că titlul executoriu este nul absolut și că obligația fiscală nu se precizează dacă este în RON sau în ROL.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 915/R din 28 septembrie 2006, a dispus disjungerea contestației la titlu, (care este decizia civilă nr. 465 din 22 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 3644/COM/2005), pentru care a fixat termen de judecată la 12 octombrie 2006, cu citarea părților și și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare împotriva formelor de executare silită la Judecătoria Timișoara.
Instanța reține, în motivarea deciziei, că cererea reclamantului are un dublu obiect, și anume, o contestație la titlu, ce constă într-o decizie a instanței respective, pentru care este competentă să o soluționeze, precum și o contestație la executarea silită, prin care se solicită anularea formelor de executare, pentru care competența revine Judecătoriei Timișoara.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța și-a declinat greșit competența, în ce privește actele de executare silită, în favoarea Judecătoriei Timișoara, cu toate că nu este posibil să se despartă executarea silită a unei pretinse creanțe, care se atacă atât cu contestație la titlu, cât și cu contestație la executarea propriu-zisă.
Mai susține că nu s-a respectat principiul contradictorialității, prin nepunerea în prealabil, în discuția părților, a competenței, că nu s-a respectat metoda logică de interpretare prin ignorarea legii identității și a legii necontradicției, că s-a ajuns la un raționament eronat prin care s-a ignorat metoda concordanței, realizându-se în realitate o denegare de dreptate prin învestirea unei instanțe necompetentă material, ceea ce a creat o concurență între contestația la titlu și contestația de executare propriu-zisă.
Menționează că a invocat excepția nulității absolute a titlului executor, deoarece cererea de revizuire i s-a respins ca inadmisibilă, iar amenda judiciară se întemeiază pe dispozițiile art. 1081alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanța neputând să invoce neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a formulat atât contestație la titlu, care este decizia civilă nr. 465 din 22 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, cât și contestație la executarea silită pornită în baza somației nr. 16033 din 19 iunie 2006, emisă de Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Prin decizia civilă nr. 465/2006 s-a respins cererea de revizuire formulată de recurentul din prezenta cauză împotriva deciziei civile nr. 156 din 14 martie 2005 și a deciziei civile nr. 1744 din 12 septembrie 2005, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către SC G.I.A.T. SA și i s-a aplicat o amendă judiciară în sumă de 700 RON.
Această decizie reprezintă titlu executoriu, care este contestat în prezenta cauză, pe considerentul că este lovit de nulitate absolută și totală, pentru care competența revine instanței care a soluționat fondul litigiului, respectiv cererea de revizuire, conform prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca atare, Curtea de Apel Timișoara, cea care a pronunțat această decizie, este competentă să soluționeze cererea referitoare la contestarea ei, așa cum s-a și reținut de către instanța de fond.
în ce privește cererea referitoare la anularea formelor de executare silită, respectiv a somației de plată, pentru judecarea acesteia se prevede o competență deosebită, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 169 alin. (3) și (4) C. proc. fisc., republicat, cu ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
între contestația la titlu și contestația la executare propriu-zisă există o deosebire esențială, și anume, în prima situație se atacă chiar hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu, iar în cea de a doua situație se contestă formele de executare silită pornite în baza titlului executoriu, pentru fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului executoriu, contestatorul urmărind anularea măsurilor de executare pretins ilegale.
Astfel fiind, se reține că instanța de fond și-a declinat corect competența de soluționare a contestației la executarea propriu-zisă în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Susținerea recurentului, că nu a fost pusă în discuția părților excepția de necompetență, este infirmată de practicaua hotărârii recurate, din care rezultă contrariul susținerii acestuia.
De aceea, reținându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmează ca în baza prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 299 și 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4597/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4592/2006. Contencios → |
|---|
