ICCJ. Decizia nr. 510/2006. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 2 septembrie 2004, reclamanta I.E. a învestit Tribunalul București, cu cererea privind anularea deciziei nr. 292 din 24 iunie 2004, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, prin care i-a fost respinsă, ca fiind tardiv introdusă, cererea formulată în condițiile O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, solicitând "repunerea sa în drepturi", conform Decretului nr. 118/1990.
în motivarea cererii, reclamanta a invocat, în esență, necunoașterea termenului limită pentru depunerea cererii și greutățile întâmpinate în obținerea actelor justificative solicitate autorităților din comunele în care familia sa a fost nevoită să se stabilească în mod succesiv în perioada ulterioară anului 1944, ca urmare a persecuțiilor exercitate de regimul comunist, sub pretextul că tatăl său a fost ofițer al regimului anterior.
Tribunalul București, prin sentința nr. 240 din 21 ianuarie 2005, admițând excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță care a invocat, la rândul său, necompetența sa teritorială, în raport cu domiciliul reclamantei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 60/f/C din 12 septembrie 2005, a respins acțiunea reclamantului, reținând că cererea pentru stabilirea calității de luptător în rezistența anticomunistă putea fi formulată numai înăuntrul intervalului de timp cuprins între data apariției primei reglementări și data de 31 decembrie 2003, termenul limită astfel stabilit prin art. 5 din Legea nr. 670/2002, fiind un termen de decădere.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta I.E., motivele de recurs fiind transmise prin poștă, numai la data de 16 ianuarie 2006 și completate ulterior, prin memoriul transmis în aceleași condiții, la 9 februarie 2006.
Recursul este nul.
în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește, potrivit prevederilor alin. (2) al aceluiași text, de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar nerespectarea acestuia atrage sancțiunea nulității expres prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
în speță, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei, la data de 29 septembrie 2005, iar memoriul separat, conținând motivele pe care se întemeiază recursul declarat de aceasta la data de 3 octombrie 2005, a fost transmis, prin poștă, numai la data de 16 ianuarie 2006, cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 303 alin. (2), coroborate cu art. 301, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2006. Contencios | Notar public. Cerere de schimbare a sediului biroului notarial... → |
|---|
