ICCJ. Decizia nr. 568/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Primăria municipiului Brad, în calitate de reclamantă în dosarul nr. 108/2005, al Judecătoriei Brad, a solicitat evacuarea pârâtei SC A. SA Brad din spațiul pe care îl ocupă în incinta primăriei, compus din spații cu destinația de birouri, rezilierea contractelor de închiriere pe care le are încheiate cu terții, obligarea la plata de daune-interese și la plata cheltuielilor de judecată. Imobilul din care se solicită evacuarea, este situat în Brad, județul Hunedoara.
Prin întâmpinarea depusă de partea în cauză, s-a invocat excepția de nelegalitate parțială a actului administrativ unilateral, H.G. nr. 1352/2001, privind atestarea domeniului public al județului Hunedoara, precum și al unităților administrative din județ, cu referire specială la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Brad, poziția 256. în motivare se arată că în mod nelegal s-a atestat apartenența la domeniul public al orașului, al spațiului în suprafață de 103 mp din imobilul în suprafață de 252,86 mp, menționat în Anexa nr. 2 la hotărâre, deoarece acest bun face parte din patrimoniul pârâtei.
Judecătoria Brad, prin încheierea ședinței publice din data de 23 martie 2005, a considerat că, față de împrejurarea că imobilul figurează înscris în C.F., ca proprietate publică a municipiului, excepția de nelegalitate este esențială în judecarea fondului cauzei și în consecință, a suspendat judecata cererii cu care a fost învestită și a sesizat curtea de apel, pentru rezolvarea acestei excepții.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocate.
Prin sentința civilă nr. 259/2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția invocată de pârâta SC A. SA Brad, s-a constatat nelegalitatea parțială a H.G. nr. 1352/2001, Anexa nr. 2, numai pentru spațiul "birouri" din imobilul în suprafață de 252,86 mp din C.F. nr. 4826/11/5 Brad și s-a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, în interesul Guvernului României.
Instanța a reținut că bunul în litigiu se află din anul 1992, în patrimoniul R.A. G.C.L., conform deciziei nr. 21/1992, a Consiliului Județean Hunedoara, regie care, prin Hotărârea nr. 47/1998 a Consiliului Local al municipiului Brad, s-a reorganizat în SC A. SA Brad, acționar unic fiind Consiliul Local al municipiului Brad; că la data adoptării hotărârii de guvern atacate, bunul se afla în proprietatea privată a pârâtei, astfel încât în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al municipiului Brad.
împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, reclamanta Primăria municipiului Brad, pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor.
în motivarea recursului, Primăria municipiului Brad a arătat că instanța a reținut greșit suprafața de 252,86 mp, în realitate fiind vorba de aproximativ 20 mp.
Oral, în fața instanței, reprezentantul recurentei a invocat și un alt motiv de recurs, arătând că hotărârea de guvern atacată este un act individual emis înainte de apariția noii legii a contenciosului administrativ și excepția de nelegalitate nu putea fi soluționată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.
în motivarea recursului declarat de pârâtul Guvernul României, s-a arătat, în esență, că suprafața în discuție este numai 20 mp; că la emiterea hotărârii de guvern au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și ale Legii nr. 213/1998, pârâta neatacând hotărârea consiliului local care a stat la baza H.G. nr. 1352/2001; că prin aceste acte administrative se stabilește doar regimul diferențiat pentru bunurile proprietatea unității administrativ-teritoriale, hotărârea de guvern neavând natură constitutivă de drept de proprietate; că în măsura în care pârâta ar face dovada dreptului său de proprietate, cenzurarea valabilității titlurilor ar fi de competența instanței de drept comun.
Ministerul Administrației și Internelor în motivarea recursului a susținut, în esență, aceleași motive de recurs, ca și Guvernul României. De asemenea, a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, deoarece, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 26 din Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 760/1999 și la art. 1 lit. f) din Legea nr. 500/2002, este scutit de plata acestor taxe.
Verificând cauza, în funcție de recursurile formulate în baza art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursurile sunt fondate, pentru motivul de recurs dezbătut oral în fața instanței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Hotărârea de guvern a cărei excepție de nelegalitate a fost invocată de pârâta SC A. SA Brad, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, este un act administrativ unilateral individual, întrucât atestă bunurile care fac parte din domeniul public al județului Hunedoara, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din același județ. Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1352/2001, poziția nr. 256, menționează bunul în discuție situat în Brad, județul Hunedoara.
Noua Lege a contenciosului administrativ, nr. 554/2004, a prevăzut în art. 4, că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, de către instanța de contencios administrativ.
Această lege a intrat în vigoare la data de 7 ianuarie 2005, astfel încât dispozițiile sale nu pot fi aplicate, decât actelor administrative unilaterale comunicate/publicate după data intrării sale în vigoare.
Cum H.G. nr. 1352/2001 a fost publicată anterior datei de 7 ianuarie 2005 (M. Of. nr. 634/28.08.2002), excepția de nelegalitate invocată nu poate fi soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât legea civilă nu poate retroactiva potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României.
Până la data intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, sunt aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară, excepția de ilegalitate a unui act administrativ putând fi soluționată direct de instanța în fața căreia este invocată.
Pentru aceste considerente, toate recursurile au fost admise, fără a fi necesară analizarea celorlalte motive din recursurile părților. Sentința atacată a fost modificată și a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1352/2001, excepție formulată de SC A. SA Brad, iar cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor a fost admisă.
Curtea a apreciat că nu este întemeiată susținerea Ministerul Administrației și Internelor, în sensul că nu are obligația de a achita taxa de timbru și timbru judiciar, întrucât cererea de intervenție accesorie pe care a formulat-o, nu are ca obiect "venituri publice", astfel cum prevăd dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 560/2006. Contencios → |
|---|
