ICCJ. Decizia nr. 542/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 8718/2004, la Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, contestatoarea P.A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 3766 din 18 august 2004, emisă de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului București, cât și împotriva deciziei nr. 202867 din 10 septembrie 2004, emisă de Casa Locală de Pensii a sectorului 6 București, ambele decizii fiindu-i comunicate la 10 septembrie 2004.
Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 652 din 15 februarie 2005, a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 3766 din 18 august 2004, a Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului București, s-a anulat decizia nr. 6409 din 15 martie 2000, emisă de aceeași autoritate, prin care contestatoarei i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul - lege nr. 118/1990, pentru persoanele persecutate politic de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, începând cu 1 aprilie 2000.
S-a apreciat că este competentă Curtea de Apel București să soluționeze cauza, în raport cu prevederile art. 8 alin. (5) din Decretul - lege nr. 118/1990 și a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, de aprobare a O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea Decretului - lege nr. 118/1990, privind persoanele persecutate din motive politice.
A considerat tribunalul și faptul că s-ar afla în cazul unei prorogări legale de competență față de art. 17 C. proc. civ., de vreme ce decizia nr. 202867 din 10 septembrie 2004, a Casei Locale de Pensii a sectorului 6, a fost emisă în baza deciziei nr. 6409/2284 din 15 martie 2000, a Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului București. Cauza a fost înregistrată sub nr. 1753/2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a municipiului București, prin precizările formulate, a invocat lipsa competenței după materie a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, de a judeca în primă instanță cauza, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1588 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal.
Constatând conflict negativ de competență, a trimis cauza la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea conflictului, potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
A reținut Curtea de Apel București, că natura litigiului este una de contencios administrativ, diferendul ivit între contestatoare și Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului București, privește un act administrativ jurisdicțional - decizia nr. 3766 din 18 august 2004, emis de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului București, prin care s-a anulat contestatoarei. calitatea de beneficiară a Decretului - lege nr. 118/1990 - art. 1 alin. (1) lit. e), față de greșita aplicare a legii.
Se precizează că reclamanta și-a motivat acțiunea pe prevederile Decretului - lege nr. 118/1990 și nu pe Legea nr. 189/2000, modificată și completată prin Legea nr. 367/2001, iar vătămarea suferită de contestatoare privește un drept conferit de Decretul - lege nr. 118/1990 care în art. 8 alin. (5) prevede că împotriva deciziei emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990 din cadrul Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a municipiului București se poate face contestație potrivit Legii nr. 29/1990, iar competența în primă instanță este dată de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și ea aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Analizând conflictul negativ de competență cu care a fost învestită, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a constatat competența Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea cauzei, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta P.A., prin acțiunea formulată, a solicitat, în principal anularea deciziei nr. 3766/2004, emisă în temeiul Decretului - lege nr. 118/1990, de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a municipiului București și în subsidiar, anularea deciziei nr. 202867/2004, emisă în temeiul dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, de Casa de Pensii a sectorului 6 București.
Aceasta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Decretului - lege nr. 118/1990, act normativ care la art. 8 alin. (5) dispune că împotriva deciziei emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului - lege menționat, persoana interesată poate formula contestație potrivit Legii nr. 29/1990.
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, judecarea acțiunilor formulate în temeiul art. 1 din Legea contenciosului administrativ, este de competența tribunalului în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamanta, în speță competența revenind Tribunalului București, conform art. 2 și 3 C. proc. civ.
Pe de altă parte, Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a municipiului București este o instituție publică descentralizată, cu personalitate juridică, care funcționează în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, așa încât decizia emisă de această instituție, act administrativ a cărui anulare se solicită, nu provine de la o autoritate centrală și, deci, cu atât mai mult, nu poate fi competentă a soluționa cauza, curtea de apel.
Dispozițiile Legii nr. 189/2000, modificată și completată prin Legea nr. 367/2001, nu sunt aplicabile în speță, deoarece, așa cum s-a precizat, reclamanta solicită ca instanța să constate că se încadrează în prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, normă juridică ce reglementează situația persoanelor persecutate din motive politice, nu a persoanelor persecutate din motive etnice.
în consecință, pentru considerentele expuse, înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, litigiul fiind unul de contencios administrativ, și nu litigiu de muncă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 560/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 515/2006. Contencios → |
|---|
