ICCJ. Decizia nr. 580/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 580/2006
Dosar nr. 3348/2005
nr. 13769/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 101 din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.F., în temeiul Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 966 din 24 februarie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 19 iulie 1943 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că părinţii reclamantei au fost expulzaţi din localitatea de domiciliu, Poiana Sărată, trecută în administrare maghiară, ca urmare a Dictatului de la Viena, în localitatea Oituz, aflată în administrarea Statului român, unde, la 21 iulie 1943, s-a născut reclamanta F.F., aşa cum rezultă din înscrisurile şi declaraţiile de martori aflate la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană Bacău, susţinând că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 nu se aplică şi copiilor născuţi în timpul refugiului familiei, deoarece, pe de o parte, nu erau născuţi la data strămutării, iar pe de altă parte nu este îndeplinită condiţia schimbării domiciliului prevăzută în art. 1 din lege.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada guvernelor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada îndeplinirii cerinţelor legii se face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Astfel, din extrasul după Tabelul persoanelor expulzate din comuna Poiana Sărată, judeţul Trei Scaune, stabilite în localitatea Oituz, întocmit la 31 ianuarie 1941, aflat în copie la dosar, coroborat cu declaraţiile autentificate ale martorilor M.G.V. şi M.G.I., rezultă că soţii D.N. şi D.M., părinţii reclamantei, au fost expulzaţi împreună cu copiii lor, din teritoriile cedate Statului Ungar, după Dictatul de la Viena.
Cum reclamanta s-a născut la 21 iulie 1943, în localitatea Oituz, unde părinţii săi erau refugiaţi, în mod corect instanţa de fond a apreciat că aceasta beneficiază de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece traiul în refugiu a avut consecinţe materiale şi morale vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Pentru aceste considerente şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041, motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 101 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 581/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
