ICCJ. Decizia nr. 583/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 583/2006
Dosar nr. 3410/2005
nr. 14.017/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 539 din 19 septembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.E., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 16230 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit cu probele administrate în cauză, refugiul său, împreună cu familia, urmare a Dictatului de la Viena, din satul Vlaha, comuna Săvădisla, judeţul Cluj, în oraşul Cluj, precum şi persecuţia etnică ce a determinat schimbarea domiciliului.
A reţinut, de asemenea, instanţa, că sintagma „persoană, cetăţean român", din textul legii, are în vedere şi cetăţenii români de naţionalitate maghiară care au suferit persecuţii etnice din partea guvernelor instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1995, indiferent că este vorba de teritorii cedate temporar sau păstrate în continuare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru greşita aplicare a legii.
S-a susţinut în acest sens că atâta vreme, cât reclamanta s-a refugiat dintr-o localitate aflată în administrarea Statului Român, în alta, aflată sub ocupaţie străină, respectiv maghiară, nu este dovedită persecuţia etnică şi prin urmare, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
S-a susţinut, de asemenea, greşita interpretare a legii care a permis calificarea drept refugiu, în accepţiunea actului normativ menţionat, a oricărei schimbări de domiciliu şi s-a invocat lipsa unei practici unitare, raportat la speţa dedusă judecăţii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Intimata-reclamantă a făcut dovada persecuţiei etnice suferite, cu probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile autentificate ale lui C.M. şi F.A., martori oculari ai evenimentelor relatate, refugiaţi în aceiaşi perioadă, în acelaşi împrejurări şi din aceiaşi localitate, ca şi reclamanta şi, unul dintre ei, beneficiar al Legii nr. 189/2000, aşa cum rezultă din hotărârea depusă la dosar.
Întrucât rezultă cu evidenţă că este vorba de persecuţia din motive etnice suferită de un cetăţean român, din partea unuia din guvernele instalate în România, în perioada menţionată de lege, este lipsită de relevanţă etnia acestuia sau care anume dintre guvernele astfel instaurate a exercitat persecuţia.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 539 din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 582/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 584/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
