ICCJ. Decizia nr. 581/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 581/2006
Dosar nr. 3351/2005
nr. 13784/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 298/CA din 15 septembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.D., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a anulat hotărârea nr. 5114 din 30 iunie 2005, emisă de pârâtă, constatând calitatea reclamantei, de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că părinţii reclamantei au fost strămutaţi în anul 1940, din Bulgaria, în România, ca urmare a tratatului dintre cele două ţări, iar reclamanta s-a născut la data de 1 septembrie 1944, în localitatea unde familia sa era refugiată. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat de către instanţa de fond că, atâta vreme, cât prin dispoziţiile legii s-a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii, persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, de acestea urmează să beneficieze şi copiii născuţi în aceste împrejurări, deoarece condiţiile nefavorabile ale refugiului s-au răsfrânt asupra lor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea, deoarece reclamanta s-a născut după 1940, astfel că, la momentul schimbului de populaţie dintre cele două ţări, nu avea alt domiciliu, pentru a se putea susţine ipoteza Legii nr. 189/2000, privind schimbarea domiciliului în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii de natură etnică, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textul legii a avut în vedere persecuţiile din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în timpul refugiului, traiul în aceste condiţii având consecinţe vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul acestei perioade.
Cum intimata s-a născut la 1 septembrie 1944, în localitatea în care părinţii ei au fost strămutaţi, instanţa de fond a apreciat corect incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041, nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 298/CA din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 580/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 582/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
