ICCJ. Decizia nr. 574/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 574/2006
Dosar nr. 2806/2005
nr. 11608/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 februarie 2005, reclamanta SC F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Timişoara, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal din 21 decembrie 2004, încheiat de prima pârâtă, recunoaşterea dreptului său de a beneficia de facilităţile acordate prin OUG nr. 24/1998, precum şi anularea deciziei Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 230/PI din 25 iulie 2005, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a constatat că reclamanta este scutită de plata sumelor respective, obligând, totodată, pârâtele Direcţia Regională Vamală Timişoara şi Autoritatea Naţională a Vămilor, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 205.000.000 lei faţă de reclamantă.
Instanţa de fond a reţinut, în urma probei cu înscrisuri şi în baza expertizei mixte contabile şi zootehnice, administrate în cauză, că reclamanta desfăşoară o activitate încadrabilă în cod CAEN 0125, constând, într-o primă fază, din creşterea puilor de o zi importaţi, până la 42 de zile, iar în a doua fază o activitate de producţie, în sensul sacrificării puilor, tranşarea şi prelucrarea acestora, precum şi ambalarea şi desfacerea lor ca produse finite.
A mai reţinut, de asemenea, că procesul descris mai sus, se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. d) din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 24/1998, republicată şi îndreptăţeşte reclamanta să beneficieze de scutirea de la taxelor vamale, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din ordonanţă.
Curtea de apel a mai considerat, de asemenea, că procesu-verbal contestat nu poate fi considerat act administrativ fiscal în accepţiunea dispoziţiilor art. 6 C. proCod Fiscal şi, prin urmare, impunerea vamală este nelegală, precizând, totodată, că numai actul constatator întocmit de biroul vamal de control şi vămuire poate fi considerat act administrativ fiscal, deoarece, prin natura lui, naşte, modifică şi stinge obligaţii fiscale. În concluzie, numai în baza unor asemenea acte se poate angaja răspunderea fiscală a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor.
În motivarea recursului s-a susţinut că domeniul principal de activitate al reclamantei este creşterea păsărilor, astfel încât aceasta nu poate beneficia de scutirile acordate pentru plata taxelor vamale în condiţiile OUG nr. 24/1998, pentru materiile prime.
De asemenea, s-a mai susţinut că, în baza dispoziţiilor art. 394 alin. (2) din HG nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal, încasarea drepturilor de import se face în baza procesului-verbal de control sau a actului constatator întocmit de autoritatea vamală, astfel încât este eronată reţinerea instanţei de fond potrivit căreia impunerea vamală supusă discuţiei, este ilegală.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, activitatea desfăşurată de SC F. SRL este o activitate complexă de creştere a păsărilor, de producere - prelucrare şi conservare - producţie, reprezentând în primă fază creşterea puilor importaţi de o zi, până la 42 de zile, ce constituie un produs semifinit şi care în etapa următoare de abatorizare sunt supuşi sacrificării, după care sunt trecuţi prin faze succesorii (eviscerarea, tranşarea, prelucrarea, ambalarea şi desfacerea în produsul finit care este carnea tranşată).
Astfel, puii de o zi importaţi de societate, supuşi creşterii până la 42 de zile, sunt supuşi procesului de metabolism, astfel că se includ noţiuni de materie primă, regăsindu-se integral în produsul finit de carne de pasăre, în stare transformată, chimică sau combinată, în sensul definiţiei prevăzute de art. 1 lit. d) din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 24/1998, republicată, astfel că, în mod legal, societatea beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile în litigiu, în temeiul art. 6 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/1998.
Expertiza zootehnică efectuată în cauză a reţinut că pe parcursul creşterii puilor în cele 42 de zile au loc numeroase transformări fizice, chimice, fiziologice, influenţate de aportul de furaje, vitamine, aminoacizi, săruri minerale.
Aşa fiind, susţinerile organelor vamale, potrivit cărora puii de o zi nu s-ar încadra în categoria materiilor prime care se pot importa în zona defavorizată, în vederea realizării producţiei proprii şi pentru care ar putea beneficia de scutire de la plata taxelor vamale, sunt neîntemeiate.
Având în vedere cele mai sus arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Timişoara, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 230/PI din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC F. SRL Bocşa, suma de 1450 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 571/2006. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 575/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
