ICCJ. Decizia nr. 585/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 585/2006
Dosar nr. 3530/2005
nr. 14.497/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 607 din 4 octombrie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamantul K.A., prin care acesta solicită, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Instanţa a reţinut că probele administrate în cauză au făcut dovada refugiului reclamantului, în anul 1940, „dintr-o localitate aflată sub administraţia Statului Român", dar nu şi a faptului că părăsirea localităţii de domiciliu a fost determinată de persecuţia etnică.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs, reclamantul K.A., precum şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Recurentul-reclamant a susţinut că soluţia pronunţată în conformitate cu situaţia de fapt relativă şi dovedită de el cu privire la persecuţia etnică exercitată asupra populaţiei de naţionalitate maghiară din teritoriile aflate în administrarea Statului Român, după Dictatul de la Viena, persecuţii care au determinat refugierea sa în oraşul Cluj, ocupat la acea dată de statul Ungar.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea instanţei de fond a fost dată prin aplicarea greşită a legii, atâta vreme, cât reclamantul a făcut dovada cu probele administrate în cauză că motivul refugiului au fost violenţele exercitate de către autorităţi, asupra familiei sale şi asupra altor cetăţeni de etnie maghiară din satul Vlaha. S-a menţionat, de asemenea, că pentru aceleaşi împrejurări, altor locuitori ai satului respectiv, menţionaţi în motivele de recurs, li s-a recunoscut calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, fie de către pârâtă, fie de către Curtea de Apel Cluj, fapt ce a generat inechitate.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Intimatul-reclamant a făcut dovada persecuţiei etnice suferite, cu declaraţiile autentificate ale martorilor F.A. şi C.M., ei însăşi refugiaţi din satul Vlaha, în aceiaşi perioadă, beneficiari ai Legii nr. 189/2000, calitate recunoscută de pârâtă, prin hotărâri al căror număr a fost indicat în declaraţiile celor doi.
Întrucât rezultă în mod evident că ne aflăm în prezenta unei persecuţii din motive etnice suferită de un cetăţean român, din partea unui guvern instaurat în România, în perioada menţionată de lege, este lipsită de relevanţă naţionalitatea cetăţeanului respectiv sau care anume guvern şi în ce zonă a ţării s-a exercitat persecuţia etnică.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 313 C. proc. civ., Curtea admite recursurile declarate în cauză, modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea reclamantului K.A., obligând pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de K.A. împotriva sentinţei civile nr. 607 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul K.A.
Anulează hotărârea nr. 16.299 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 - 15 februarie 1945, cu începere de la data de 1 decembrie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 587/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
