ICCJ. Decizia nr. 717/2006. Contencios

Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 2005, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, anularea Ordinului nr. 303 din 22 aprilie 2005, emis de pârât, suspendarea respectivului ordin și obligarea pârâtului, să emită un ordin de transfer în interesul serviciului, pentru reclamant, în funcția de inspector-șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, plata drepturilor salariale cuvenite în perioada 1 mai 2005 - până la ocuparea funcției de inspector-șef.

Reclamantul a arătat că prin ordinul contestat s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv la D.T.R.S.V. Vâlcea și "mutarea" în funcția publică de execuție de consilier superior din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea.

A susținut reclamantul că ordinul sus menționat încalcă prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru mutare sau transfer, prevăzute de art. 78 și 79 din lege.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru eliberarea din funcție, ca urmare a reorganizării instituției publice, în sensul art. 84 din același act normativ.

Transferul în interesul serviciului în funcția de inspector șef al inspectoratului este o măsură legală, în opinia reclamantului, fiind impusă de art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 333/2005, coroborat cu art. 78 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1659 din 12 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea și cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Instanța a reținut că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului privind neîndeplinirea condițiilor pentru mutare sau transfer, respectiv lipsa acordului său pentru modificarea raportului de serviciu.

Legea nr. 188/1999 nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor art. 79 alin. (2), iar pe de altă parte, reclamantul nu a arătat care a fost vătămarea produsă.

Din faptul că reclamantul a continuat raportul de serviciu, instanța a stabilit că lipsa acordului s-a acoperit.

Nici motivul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru eliberarea din funcție, ca urmare a reorganizării, nu a fost primit de prima instanță care a reținut, în esență, că reorganizarea s-a făcut prin H.G. nr. 333/2005, deci prin efectul legii, nimeni neputând invoca necunoașterea legii și, în al doilea rând, în cauză nu a operat o veritabilă încetare a raportului de serviciu care ar fi impus acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice, ci o continuare a acestui raport, dar într-o funcție inferioară.

Cu privire la susținerea reclamantului că se impune transferul său în interesul serviciului, în funcția de inspector șef, instanța a reținut că această solicitare apare ca nelegitimă, atât timp, cât pentru ocuparea acestui post s-a organizat un concurs la care reclamantul nu s-a prezentat și în urma căruia în funcția respectivă a fost numită o altă persoană.

împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, reclamantul C.T., invocând următoarele critici:

- hotărârea este lipsită de temei legal, instanța de fond ignorând prevederile art. 79 din Legea nr. 188/1999, deoarece nu i s-a cerut acordul pentru mutarea pe o funcție inferioară;

- hotărârea cuprinde motive contradictorii, instanța confundând "mutarea" prevăzută în ordinul contestat cu transferul, operații pentru care nu și-a dat acordul;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța ignorând prevederile art. 85 alin. (1), art. 86 și art. 87 din Legea nr. 188/1999, care prevăd că în caz de reorganizare, funcționarii publici sunt eliberați din funcție, numai dacă nu există locuri vacante, or prin reorganizarea direcției în inspectorat, funcția de inspector-șef era vacantă, aceasta fiind echivalentă cu funcția pe care o deține el, de director executiv.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că Ordinul nr. 303 din 29 aprilie 2005, prin care recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al D.T.R.S.V. Vâlcea, a fost emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, în baza prevederilor H.G. nr. 333/2005, pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare, în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare.

H.G. nr. 333/2005 a fost adoptată în baza art. 12 din O.U.G. nr. 17/2005, pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, care la art. 5 dispune că Direcțiile teritoriale de regim silvic și de vânătoare, constituite în baza O.G. nr. 41/2004, se reorganizează ca inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Prin art. 3 din aceeași ordonanță de urgență au fost desființate inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, instituții cu personalitate juridică din subordinea Gărzii de Mediu, atribuțiile și posturile acestor inspectorate fiind preluate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Astfel, prin H.G. nr. 333/2005,art. 7 pct. B, Inspectoratele de regim silvic și de vânătoare au dobândit și atribuțiile specifice controlului silvic și controlului activității de vânătoare.

Este adevărat că, potrivit art. 4 din H.G. nr. 330/2005, funcția de inspector șef este echivalentă cu cea de director executiv, însă atribuțiile celor două funcții sunt diferite, într-un procent apreciat cu peste 50% mai mare, împrejurare confirmată și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici care a acordat aviz favorabil pentru organizarea concursului în vederea ocupării funcțiilor de inspector șef și inspector șef adjunct din cadrul inspectoratelor respective.

Deci, echivalența celor două funcții se reducea la nivelul de salarizare, atribuțiile fiind diferite în proporția arătată, astfel că funcția de director executiv a fost desființată și în locul ei a fost înființată noua funcție de inspector șef.

Astfel fiind, așa cum a apreciat și instanța de fond, eliberarea recurentului-reclamant din funcția publică de conducere de director executiv și trecerea lui într-o funcție publică de execuție corespunzătoare, este o măsură legală, în cauză nefiind invocate nici excepția de neconstituționalitate a prevederilor citate din O.U.G. nr. 17/2005 și nici excepția de nelegalitate a dispozițiilor citate din H.G. nr. 333/2005.

Deci, critica recurentului, bazată pe art. 79 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, este neîntemeiată, în cauză nefiind vorba de o modificare a raportului de serviciu prin mutarea în cadrul altui compartiment al instituției publice, pentru a fi nevoie de acordul funcționarului public, ci de o eliberare din funcția publică de conducere, ca urmare a desființării funcției respective de conducere, cu consecința numirii acestuia într-o funcție publică de execuție corespunzătoare.

Nici a doua critică nu este întemeiată, nefiind vorba de un transfer, situație juridică posibilă doar în cazul existenței a două instituții publice distincte, astfel că nici din acest punct de vedere nu era necesar acordul scris al recurentului-reclamant.

Deci, în cauză nu a fost vorba nici de mutarea în cadrul altui compartiment și nici de transfer, ci de numirea recurentului-reclamant într-o funcție publică de execuție corespunzătoare, ca urmare a eliberării sale din funcția publică de conducere, din cauza desființării acesteia.

De asemenea, nici a treia critică nu este întemeiată, în instituția publică nefiind vacantă funcția publică cerută de recurentul-reclamant, organele competente stabilind ca funcția publică de conducere de inspector șef să fie ocupată prin concurs, în condițiile legii, lucru care s-a și întâmplat.

Astfel fiind, recursul a fost respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 717/2006. Contencios