ICCJ. Decizia nr. 626/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 9 mai 2005, reclamanta SC C. SA Galați a chemat în judecată Ministerul Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând să se constate existența dreptului său de creanță pentru 67.715.926.111 lei, contravaloarea cantității de 14,656,64 tone grâu și obligarea pârâtului la restituirea acestei cantități sau la plata sumei de 72.362.944,44 lei, precum și obligarea Ministerului Finanțelor, de a include în capitolul bugetar de cheltuieli cu dobânzile la datoria publică, a acestei sume.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza H.G. nr. 189/1992, între R.A. R. și Asociația S.P.C.C. din Republica Moldova s-a încheiat un contract de împrumut pentru 30 mii tone grâu, din care 14,8 mii tone au fost livrate de reclamantă, la 31 decembrie 1992. Prin H.G. nr. 859/1992 s-a amânat restituirea împrumutului până în decembrie 1993, iar în 1995, Guvernul României a stabilit achitarea contravalorii cantității de 69,14 mii tone grâu, în valoare de 16,929 miliarde lei, acordate ca împrumut Republicii Moldova și nerestituite până la 31 mai 1995, de la bugetul de stat, către R.A. R.
în 1998, prin O.U.G. nr. 47/1998, reclamantei i s-a restituit contravaloarea cantității de 14,8 mii tone grâu.
Pentru diferența aferentă cantității de grâu nerestituite, plus dobânda legală, reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor ,să elaboreze un proiect de act normativ.
Prin sentința civilă nr. 1459 din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor și a declinat competența de soluționare, în favoarea Tribunalului București, secția civilă.
S-a reținut că din modul de expunere al petitului acțiunii, cererea reclamantei reprezintă în fapt o pretenție de peste 5 miliarde lei care se încadrează în dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC C. SA Galați care a susținut, în esență, că cererea sa se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de refuzul nejustificat al autorității administrative-pârâte de a-i soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a fi despăgubită pentru prejudiciul produs.
Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut de principiu că instanța este cea care face caracterizarea acțiunii, în raport cu natura dreptului și scopul urmărit de reclamant și nicidecum după sensul termenelor folosiți.
Or, în cauză, obiectul cererii reclamantei are în vedere refuzul autorității administrative pârâte de a-i rezolva cererea referitoare la emiterea unui act normativ prin care să se prevadă modalitatea de restituire în natură sau prin echivalent a cantității de grâu ce a făcut obiectul împrumutului către Republica Moldova și pentru care, de altfel, s-a emis și H.G. nr. 47/1998.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, s-a constatat că hotărârea Curții de Apel București este netemeinică și nelegală, motiv pentru care, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de SC C. SA Galați, a fost casată sentința nr. 1459/2005 și a fost trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 597/2006. Contencios → |
|---|
