ICCJ. Decizia nr. 678/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cerea înregistrată sub nr. 2903/2005, la Judecătoria sectorului 5 București, reclamanta SC C.R. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, instanța să oblige pârâtele "la executarea obligației de plată a sumei de 502.372.441 lei, reactualizată la data la care se va pronunța hotărârea judecătorească, sumă stabilită prin titlul executor, decizia civilă nr. 275 R din 20 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, în sarcina Gărzii Financiare Centrale, prin includerea acestui debit, la capitolul cheltuieli al bugetului pentru anul 2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice a municipiului București și efectuarea plății debitului de către ordonatorul de credite Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, din suma aprobată în acest sens prin buget.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor și la plata de daune cominatorii în sumă de 30.000.000 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză și până la executarea efectivă a obligației de plată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit titlului executoriu menționat, Garda Financiară Centrală a fost obligată să îi restituie suma de 1.134.814.420 lei, asupra căreia se aplicase măsura confiscării, din această sumă fiindu-i achitată doar suma de 632.291.979 lei, pentru diferența de sumă adresându-se directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice București, la 15 mai 2003, pentru a o include în cadrul propunerii pe care o va formula Ministerului Finanțelor Publice, pentru proiectul bugetului de stat, pentru anul 2006. Se arată în motivarea acțiunii că prin adresa nr. 11196/11316 din 23 mai 2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice București i-a comunicat că cererea sa a fost înaintată Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Buget și contabilitate Proprie, în vederea soluționării conform legii, dar de la data de 23 mai 2003 nu au primit nici un răspuns.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice București a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, în raport cu dispozițiile art. 32 alin. (1), art. 33 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 107 alin. (1) și art. 112 C. proc. fisc., iar în subsidiar, excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că măsura confiscării a fost preluată de către Garda Financiară Centrală care, în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 8/2005, se află în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.
La data de 9 mai 2005, reclamanta a depus o cerere modificatoare a cadrului procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece, în calitate de pârâți, cu Ministerul Finanțelor Publice, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Comisariatul Regional București.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei, întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 91/2003, aprobată prin Legea nr. 132/2004, deoarece Garda Financiară este instituție cu personalitate juridică și buget propriu, astfel că răspunde în nume propriu pentru obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești.
A invocat, totodată, și excepția inadmisibilității cererii, dat fiind că bugetul se aprobă prin lege organică, iar instanța nu poate să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească conținutul și modul de execuție al bugetului de stat.
Pârâta Garda Financiară - Comisariatul Regional București a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 275/R din 20 septembrie 2002, a Tribunalului București, iar potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1538/2003 nu are decât calitatea de ordonator secundar de credite.
Pârâta Garda Financiară - Comisariatul General București a depus și ea întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția necompetenței materiale a instanței, în raport cu care acțiunea este inadmisibilă.
Pe fond a cerut respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Excepția inadmisibilității cererii a fost respinsă de către instanță, prin încheierea din 24 iunie 2005.
Prin sentința civilă nr. 5083 din 9 septembrie 2005, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția de necompetență materială, excepție invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în raport cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în funcție și de calitatea autorităților pârâte, competența revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3221/2005, instanță care, prin sentința civilă nr. 1755 din 27 octombrie 2005, admițând excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
S-a precizat în motivarea sentinței, că obiectul acțiunii reclamantei, de obligare a pârâtelor la executarea obligației de plată a unei sume de bani reactualizată, în baza unei sentințe judecătorești ce constituie titlu executoriu și includerea acestei obligații în cadrul propunerii proiectului de buget pe anul 2006, nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Nu este un litigiu de contencios administrativ, pentru că nu se contestă un act administrativ de natură a-i vătăma un drept recunoscut de lege și nici nu poate fi calificat ca un răspuns nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competentă fiind Judecătoria sectorului 5 București, cauza fiind întemeiată pe dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată, de instituțiile publice, obligații stabilite prin titluri executorii.
Constatând că s-a ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.
înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., este competentă a se pronunța asupra conflictului negativ de competență, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente cauzei, a stabilit că este competentă material a soluționa cauza, Judecătoria sectorului 5 București, conform celor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Obiectul acțiunii formulată de reclamantă, este cu totul altul, acela de obligare a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, la executarea obligației de plată a sumei de 502.372.441 lei, reactualizată, obligație stabilită printr-un titlu executoriu reprezentat de o sentință judecătorească, urmând ca această obligație să fie inclusă în proiectul de buget pe anul 2006.
Așa cum corect a apreciat Curtea de Apel București, reclamanta nu pretinde că i-ar fi fost vătămat un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități de a-i soluționa o anumită cerere.
Litigiul în cauză este de competența instanței de drept comun, judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., el vizând executarea unor obligații de plată stabilite printr-o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă, devenită titlu executoriu.
în consecință, înalta Curte de Casație și Justiție, în rezolvarea conflictului negativ de competență, a stabilit competența materială de soluționare a litigiului dintre reclamanta SC C.R. SRL și Ministerul Finanțelor Publice, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Comisariatul Regional București, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 687/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 639/2006. Contencios → |
|---|
