Numirea în funcția de judecător fără concurs. Respingerea cererii de numire. Instanță competentă să judece litigiul
| Comentarii |
|
Potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, normă specială, derogativă de la dispozițiile Legii nr. 554/2004, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.Litigiul având ca obiect anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de numire fără concurs în funcția de judecător în condițiile art. 33 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, se judecă potrivit dreptului comun în materie, reglementat prin Legea nr. 554/2004 art. 10, în considerarea faptului că reclamantul nu deține calitatea de judecător sau procuror.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3444 din 17 Octombrie 2006
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 149 din 1 martie 2006, printre alte măsuri dispuse, a respins cererea de numire în funcția de judecător, fără concurs, în condițiile art. 33 alin. (5)-(8) din Legea nr. 303/2004, republicată, a doamnei OC.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că doamna OC, după ce s-a constatat în prealabil că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru numirea fără concurs în funcția de judecător, a susținut un interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în urma căruia s-a decis respingerea cererii sale, ocazie cu care a fost analizat și conținutul documentelor aflate în mapa sa profesională.
împotriva Hotărârii nr. 148 din 1 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în termen legal, în temeiul Legii nr. 303/2004, republicată, OC a formulat recurs.
Recurenta a precizat că hotărârea de respingere a cererii sale de numire în funcția de judecător este lipsită de o motivare pertinentă și corespunzătoare prevederilor art. 33 din Legea nr. 304/2004.
Recurenta a mai arătat că în condițiile în care hotărârea criticată nu conține decât mențiuni sumare și nu se întemeiază pe motive obiective, explicite, este profund nelegală mai cu seamă că anterior susținerii interviului, în ședința secției pentru judecători din 7 februarie 2006 s-a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcție fără concurs și nu s-au formulat alte obiecțiuni.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția de necompetență materială a înaltei Curți, motivat de faptul că Hotărârea nr. 149/2006 atacată, nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii întrucât doamna OC nu este la acest moment judecător în funcție, ci avocat în Baroul Timiș.
S-a mai arătat că art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prevede o competență materială specială, neaplicabilă însă în cauza de față, care urmează a fi soluționată conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. pe baza normelor de drept comun.
înalta Curte, analizând excepția invocată, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., reține că aceasta este întemeiată și admisibilă, conducând la trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță, la Curtea de Apel Timișoara, Secția de contencios administrativ, pentru următoarele considerațiuni.
Potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor și care se comunică de îndată, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cum din actele dosarului rezultă neechivoc că recurenta OC nu deține calitatea de judecător sau procuror, fiind avocat în Baroul Timiș, înalta Curte reține că, în adevăr, aceasta nu poate uza de procedura de recurs reglementată în art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu caracter special operantă numai în situațiile expres și limitativ prevăzute, respectiv cele ce vizează cariera și drepturile judecătorilor și ale procurorilor.
Așa fiind, litigiul a fost trimis spre soluționare, pe calea, contenciosului administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004 la instanța competentă determinată potrivit normelor generale de competență prevăzute de art. 3 C. proc. civ., respectiv Secția de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara.
| ← Zonă defavorizată. Retragerea certificatului de investitor.... | Regimul străinilor în România. Tolerare. Acordare. Durată → |
|---|
