Magistrat. Suspendare din funcție. Legalitatea măsurii. Momentul de la care-și produce efectele hotărârea CSM de suspendare
| Comentarii |
|
Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 "magistratul este suspendat din funcție […] când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "suspendarea din funcție se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii".Invocarea unor vicii ale actului de punere în mișcare a acțiunii penale nu este de natură a atrage nelegalitatea respectivei suspendări, întrucât în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii are obligația de a verifica existența cazului de suspendare, iar nu și pe cea a aprecierii legalității cazului de suspendare. Măsura suspendării, își poate produce efectele numai de la data adoptării hotărârii CSM, iar nu de la data punerii în mișcare a acțiunii penale, efectele hotărârii neputând retroactiva.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3514 din 18 Octombrie 2006
Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2005 CC, judecător, a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
în motivarea cererii de recurs recurentul arată că prin adresa nr. 853/C din 18 octombrie 2004 Parchetul Național Anticorupție a solicitat ministrului justiției, în baza art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, încuviințarea măsurilor preventive, respectiv arestarea și perchiziționarea sa.
Prin adresa nr. 1748 din 18 septembrie 2004 Ministerul Justiției a încuviințat luarea măsurii reținerii, percheziției și arestării preventive față de învinuitul CC, iar prin Ordonanța nr. 40/P din 19 octombrie 2004 Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva aceleiași persoane.
Se precizează că prin Hotărârea nr. 20 din 26 ianuarie 2005, actul administrativ atacat, s-a dispus suspendarea sa din funcția de magistrat începând cu data de 19 octombrie 2004, data ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, invocându-se dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților.
Recurentul susține că măsura suspendării sale din funcție este nelegală, deoarece dispune în mod retroactiv asupra raporturilor sale de serviciu, respectiv începând cu data de 19 octombrie 2004, deși a fost adoptată la 26 ianuarie 2004; totodată, hotărârea C.S.M. se întemeiază pe un act nul absolut, respectiv Ordonanța nr. 40/P/2004 a P.N.A - Serviciul Teritorial Bacău, care a fost emisă fără ca în cauză să existe încuviințarea ministrului justiției sau a Consiliului Superior al Magistraturii pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Potrivit adresei nr. 1748 din 18 septembrie 2004 Ministerul Justiției a încuviințat numai măsurile preventive ale percheziției, reținerii și arestării preventive față de învinuitul CC iar nu și punerea în mișcare a acțiunii penale.
De asemenea, recurentul susține că nici încuviințarea privind măsurile preventive nu a fost emisă de organul competent, deoarece potrivit Legii nr. 303/2004, această încuviințare poate fi emisă numai de secțiile C.S.M. sau de ministrul justiției, iar adresa nr. 1748 din 18 septembrie 2004 a fost emisă de un secretar de stat din cadrul Ministerului Justiției și ștampilată cu parafa de secretar de stat.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, invocând în principal excepția tardivității acestei căi de atac, iar în subsidiar netemeinicia acesteia.
în motivarea întâmpinării se arată că Hotărârea nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii pe data emiterii sale, dată în raport de care recursul este tardiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a respins excepția tardivității recursului.
în speță, intimatul nu a făcut dovada comunicării hotărârii atacate, iar potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii comunică de îndată magistratului și conducerii instanței sau parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție.
în ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prin Hotărârea nr. 20 din 26 ianuarie 2005 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcție a recurentului, începând cu data de 19 octombrie 2004, întrucât a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa, în temeiul art. 254 alin. (1) C. proc. civ., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită; această hotărâre a avut la bază Ordonanța nr. 40/P/ 2004 de punere în mișcare a acțiunii penale.
Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 "Magistratul este suspendat din funcție [_.] când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Suspendarea din funcție se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii".
Curtea apreciază că în raport de dispozițiile legale citate autoritatea emitentă a hotărârii atacate a verificat îndeplinirea condiției prevăzute pentru existența cazului de suspendare din funcție a magistratului, respectiv existența actului de punere în mișcare a acțiunii penale, emis de organul competent; existența acestui act este de necontestat în cauză.
Deși recurentul invocă o serie de vicii ale acestui act, în sensul că nu a existat încuviințarea organului competent pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și nici pentru arestare sau percheziție - susțineri în urma cărora s-a dispus restituirea cauzei la D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești în vederea îndeplinirii corespunzătoare a dispozițiilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în vigoare la data săvârșirii faptei (conform sentinței penale nr. 5/2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală), Curtea constată că C.S.M. nu era competent să pronunțe cu privire la legalitatea unui act de procedură penală (ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale), textul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nepermițîndu-i decât să constate existența cazului de suspendare din funcție.
Pe cale de consecință susținerea recurentului referitore la neîndeplinirea atribuțiilor legale de către CSM este neîntemeiată, Hotărârea din 26 ianuarie 2005 fiind legal emisă în raport de existența, la acea dată, a Ordonanței nr. 40/P/2004.
Este întemeiată însă critica recurentului referitoare la data producerii efectelor suspendării din funcție, deoarece din interpretarea literală a art. 60 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 rezultă că această măsură, deși are la bază actul punerii în mișcare a acțiunii penale, "se dispune prin hotărâre a Plenului C.S.M", neexistând practic până la data adoptării hotărârii; în consecință, C.S.M. nu putea dispune o astfel de măsură cu efect retroactiv, Curtea urmând să anuleze parțial hotărârea atacată, respectiv cu privire la data de la care își produce efectele.
Pentru considerentele menționate, Curtea a admis recursul, modificând parțial hotărârea atacată, respectiv numai cu privire la data suspendării din funcție a recurentului.
| ← Agenția Națională de Administrare Fiscală. Activitate de... | Jocuri de noroc. Stabilirea bazei de impozitare a încasărilor... → |
|---|
