Agenția Națională de Administrare Fiscală. Activitate de inspecție fiscală a marilor contribuabili. Competență materială
| Comentarii |
|
Activitatea de inspecție fiscală a marilor contribuabili, se efectuează, în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. (3) C. proc. fisc. și a Ordinelor nr. 343/2005 și nr. 516/2005, de către personalul cu atribuții de inspecție fiscală din cadrul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili. În aceste condiții, actele de inspecție fiscală emise de ANAF în urma inspectării unei societăți din categoria marilor contribuabili, sunt nelegale, fiind date cu încălcarea normelor de competență.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3799 din 2 Noiembrie 2006
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. JT SA București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Antifraudă Fiscală, anularea următoarelor acte emise de pârât decizia nr. 2 din 6 septembrie 2005, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 35320 din 28 iunie 2005 și procesul-verbal nr. 6 din 24 iunie 2005.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este titulara autorizației de antrepozit fiscal nr. 005 din 15 decembrie 2003 și are ca obiect de activitate fabricarea produselor din tutun, a căror distribuire este efectuată de o altă societate din același grup, S.C. JT SA București, în derularea activității, produsele facturate către societatea de distribuire rămân în depozitul societății reclamante până la expediere, fiind diferențiate de produsele nevândute printr-o etichetă purtând mențiunea "Marfă ieșită din regimul suspensiv".
Reclamanta a mai arătat că, în perioada 9-24 iunie 2005, pârâtul a efectuat o inspecție fiscală la antrepozitul fiscal al societății reclamante și a procedat la inventarierea gestiunii de materii prime și produse finite, constatând prin procesul verbal nr. 6 din 24 iunie 2005 că stocul faptic de țigarete nu corespunde cu stocul scriptic și că în antrepozitul fiscal se găseau și țigarete aflate în patrimoniul societății distribuitoare, iar reclamanta nu a notificat autorității fiscale o astfel de modificare a modului de operare a antrepozitului fiscal, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 183 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Drept urmare, a fost emisă dispoziția nr. 35320 din 28 iunie 2005, privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, prin care reclamanta a fost obligată să înregistreze în contabilitate rezultatele consemnate în procesul verbal de inventariere nr. 6 din 24 iunie 2005. Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui din urmă act a fost respinsă de pârât prin decizia nr. 2 din 6 septembrie 2005.
în motivarea cererii sale, reclamanta a mai arătat că actele contestate sunt netemeinice și nelegale, fiind emise cu aplicarea greșită a dispozițiilor din Codul de procedură fiscală referitoare la competența de efectuare a inspecției fiscale a arătat, de asemenea, că metoda inventarierii stocurilor a fost cea a aproximării iar nu cea a numărării, în condițiile în care organele de inspecție au intervenit în activitatea de inventariere.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului verbal de inventariere iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 590 din 9 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, cât și acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în privința excepției de inadmisibilitate, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența instanței de contencios administrativ de a se pronunța și asupra legalității actelor ce au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Pe fond, instanța a reținut, în esență, că pârâta a efectuat controlul fiscal în baza competenței generale conferite de art. 32 C. proc. fisc., în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 33 alin. (3) din același cod, întrucât pârâta nu a delegat această competență unei alte autorități. A mai reținut instanța de fond că, în cauză, controlul s-a efectuat conform art. 95 din O.G. nr. 92/2003, republicată, acesta fiind un control inopinat, finalizat cu încheierea unui proces verbal și nu cu un raport de inspecție fiscală și că inventarierea s-a făcut nu de către organele de control fiscal, ci de către o comisie de inventariere special desemnată.
împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 299,art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
în motivarea cererii de recurs, reclamanta-reclamantă a arătat că instanță de fond a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la competența de desfășurare a inspecției fiscale, cuprinse în art. 32 și 33 C. proc. fisc.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că art. 32 instituie o regulă generală privind competența A.N.A.F. de a efectua inspecția fiscală asupra contribuabililor, în timp ce art. 33 din același cod prevede în mod expres o excepție de la regula generală amintită, în sensul că, prin ordin al ministrului finanțelor publice, competența de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, datorate de marii contribuabili, poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale.
în baza acestui articol a fost emis Ordinul nr. 343/2005 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, care în art. 2 prevede că toți contribuabilii menționați în anexă (printre care se numără și societatea recurentă) se administrează, din punct de vedere fiscal, de către Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, instituție publică având personalitate juridică și calitate procesuală în litigiile rezultate din activitatea de inspecție fiscală pe care o desfășoară.
Având în vedere că inspecția fiscală în urma cărora au fost emise actele administrative fiscale contestate a fost realizată de personal din afara Direcției generale de administrare a marilor contribuabili, recurenta-reclamantă a arătat că actele întocmite sunt lovite de nulitate absolută pentru nerespectarea regulilor de competență materială prevăzute de lege.
De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a reținut că prevederile art. 33 alin. (3) C. proc. fisc. nu sunt aplicabile în cauză, fără a indica un motiv pentru care le-a înlăturat și a considerat în mod nelegal că nu a operat o delegare a competenței de efectuare a controlului fiscal pentru marii contribuabili, în condițiile în care Ministrul Finanțelor Publice a emis două ordine în acest sens, în aplicarea art. 33 alin. (3) C. proc. fisc. (Ordinul nr. 343/2005 și Ordinul nr. 565/2005).
Recurenta-reclamantă a mai arătat că organele de inspecție fiscală nu au prezentat ordinele de serviciu în baza cărora s-a desfășurat inspecția fiscală, pentru a fi posibilă verificarea competențelor și puterilor lor de verificare, iar aceste ordine de serviciu nu au fost depuse nici la dosarul instanței, în cadrul înscrisurilor care au stat la baza actelor administrative fiscale contestate.
în ceea ce privește netemeinicia sentinței recurate, invocată potrivit art. 3041C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că metoda inventarierii stocurilor a fost cea a aproximării, iar nu cea a numărării și că instanța de fond a ignorat faptul că organele de inspecție fiscală au participat nemijlocit la efectuarea inventarierii, împrejurarea că listele de inventar au fost întocmite de către organele de inspecție fiscală, precum și faptul că măsurile dispuse prin actele administrative fiscale contestate deturnează finalitatea controlului fiscal.
în susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a anexat, conform art. 305 C. proc. civ., copia sentinței civile nr. 2082 din 10 martie 2006 (irevocabilă conform deciziei nr. 1763 din 31 august 2006 a Tribunalului București, secția a VIII-a prin care Judecătoria Sectorului 2 București a admis plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6010 din 24 iunie 2005, încheiat de A.N.A.F. - Direcția Antifraudă Fiscală în urma controlului inopinat care a stat și la baza actelor administrativ - fiscale atacate în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 octombrie 2006, intimata-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect aplicabilitatea în speță a art. 32, coroborate cu art. 95 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, dispoziții legale potrivit cărora Direcția Antifraudă Fiscală din cadrul A.N.A.F. avea competența generală de a efectua controlul fiscal, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 33 alin. (3) din același act normativ.
Intimata-pârâtă a mai arătat că recursul este nefondat și în ceea ce privește fondul cauzei, pentru că prin procesul-verbal nr. 6 din 24 iunie 2005 a fost finalizat un control inopinat în cadrul căruia au fost respectate prevederile legale referitoare la efectuarea inventarierii stocurilor de materii prime și produselor finite, conform pct. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 1753/2004.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate și cu prevederile art. 3041C. proc. civ., ținând seama de susținerile și apărările părților și de înscrisurile aflate la dosar, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în perioada 9-24 iunie 2005, Direcția Antifraudă Fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a efectuat un control inopinat la antrepozitul fiscal al recurentei-reclamante, control în urma căruia a fost încheiat procesul-verbal nr. 6 din 24 iunie 2005.
în baza acestui proces-verbal a fost emisă dispoziția nr. 35320 din 28 iunie 2005 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, recurenta-reclamantă fiind obligată să înregistreze în evidența contabilă rezultatele inventarierii efectuate în data de 13 iunie 2005, când au fost găsite diferențe între stocul faptic și cel scriptic de produse finite.
Contestația administrativă formulată împotriva dispoziției menționate a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 2 din 6 septembrie 2005 emisă de A.N.A.F. - Direcția Antifraudă Fiscală potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. fisc.
La acea dată era în vigoare O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma republicată pentru prima oară, în M. Of. nr. 560 din 24 iunie 2004.
Controlul inopinat este o procedură de control care se aplică în realizarea atribuțiilor de inspecție fiscală, potrivit art. 94 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., în forma în vigoare de la acea dată [în prezent art. 95 alin. (1) lit. a)].
în temeiul art. 96 alin. (1) C. proc. fisc. [în prezent art. 97 alin. (1)] inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale ori de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat este definită de art. 1 alin. (3) C. proc. fisc. ca fiind ansamblul activității legate de înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum și soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Articolul 32 C. proc. fisc. instituie competența generală a organelor fiscale pentru administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
Noțiunea de competență generală se referă la sfera prerogativelor autorităților publice fiscale, delimitată în raport cu funcțiile ce revin altor categorii de autorități publice.
în cadrul sistemului autorităților fiscale operează însă o repartizare a atribuțiilor, o delimitare a competenței diferitelor organe fiscale prin norme de competență materială și teritorială.
Prin urmare, prevederile art. 32 C. proc. fisc. nu pot fi interpretate în sensul că Agenția Națională de Administrare Fiscală are, ea însăși competența de a efectua orice act de administrare a creanțelor fiscale. Conform art. 17 din același cod, pe lângă A.N.A.F. din sistemul organelor fiscale mai fac parte unitățile sale teritoriale, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, fiecare dintre acestea având capacitate de drept public, în exercitarea propriilor atribuții prevăzute prin acte normative.
în ceea ce-i privește pe marii contribuabili, art. 33 alin. (3) C. proc. fisc. prevede că, prin ordin al ministrului finanțelor publice, competența de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale.
în executarea acestei prevederi legale, Ministrul Finanțelor Publice a emis ordinul nr. 343 din 25 martie 2005 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, urmat de ordinul nr. 516 din 22 aprilie 2005 pentru aprobarea Procedurii de administrare și monitorizare a marilor contribuabili, în vederea aplicării Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 343/2005, în vigoare la data efectuării inspecției fiscale analizate.
Potrivit Capitolului I - Procedura de administrare și monitorizare a marilor contribuabili administrați de Direcția generală de administrare a marilor contribuabili - H. Procedura de inspecție fiscală a marilor contribuabili - pct. 1 din Anexa Ordinului M.F.P. nr. 516 din 22 aprilie 2005, activitatea de inspecție fiscală, așa cum este definită din Titlul VII - Inspecția fiscală din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se efectuează de personal cu atribuții de inspecție fiscală din cadrul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili.
Această normă specială, emisă în aplicarea art. 33 alin. (3) C. proc. fisc., cu referire expresă la activitatea de administrare a marilor contribuabili, derogă de la regula instituită în alin. (1) al aceluiași articol care conferă organului fiscal (structură deconcentrată în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice) în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, competența de administrare a sumelor datorate bugetului general consolidat.
în întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (3) C. proc. fisc., fără să argumenteze în fapt sau în drept această susținere.
Totodată, este de reținut că în decizia nr. 2 din 6 septembrie 2005 nu a fost analizată în niciun mod problema competenței de efectuare a inspecției fiscale, deși în contestația administrativă înregistrată sub nr. 52628 din 22 iulie 2005, recurenta-reclamantă a invocat lipsa competenței de efectuare a inspecției fiscale, ca motiv de nelegalitate a dispoziției nr. 35320 din 28 iunie 2005 și a procesului-verbal nr. 6 din 24 iunie 2005.
Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte constată că A.N.A.F. - Direcția Antifraudă Fiscală a emis actele atacate cu încălcarea normelor de competență menționate mai sus, iar instanța de fond, respingând acțiunea, a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 32 și 33 C. proc. fisc.
Acest motiv de nelegalitate a sentinței, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., face inutilă examinarea celorlalte critici cuprinse în cererea de recurs, referitoare la procedura propriu-zisă de efectuare a inspecției fiscale la antrepozitul fiscal al recurentei-reclamante.
în consecință, recursul a fost admis, sentința atacată casată, și pe fond, acțiunea a fost admisă iar actele administrative fiscale deduse judecății, anulate.
| ← Regimul străinilor în România. Tolerare. Acordare. Durată | Magistrat. Suspendare din funcție. Legalitatea măsurii.... → |
|---|
