ICCJ. Decizia nr. 1151/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1151/2007
Dosar nr. 2490/33/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 13931 din 15 decembrie 2005 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de soţie supravieţuitoare.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar hotărârea contestată şi copia livretului militar al soţului său decedat, T.G., arătând că în perioada 1 ianuarie 1950 - 14 octombrie 1953 acesta a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M. şi că în mod greşit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 262 din 12 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i recunoască şi să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada solicitată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că soţul reclamantei a satisfăcut stagiul militar, în perioada sus menţionată, prin muncă, aşa cum rezultă din copia livretului militar depusă la dosar, încadrându-se, aşadar, în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât din actele dosarului rezultă că soţul reclamantei a efectuat stagiul militar în unităţi militare, iar nu în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M., aşa cum prevede Legea nr. 309/2002.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950-1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin HG nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverinţă eliberată de U.M.
Rezultă, aşadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiţii trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetăţean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 şi detaşamentul de muncă să fi aparţinut D.G.S.M.
În speţă, aşa cum rezultă în mod expres din menţiunile înscrise în livretul militar al soţului reclamantei, acesta a efectuat stagiul militar, în perioada 15 august 1949 - 14 octombrie 1953, în unităţi militare din sistemul fostului M.F.A., iar nu cadrul unor detaşamente de muncă aparţinând D.G.S.M.
Reclamanta nu a făcut, aşadar, dovada îndeplinirii celei de-a treia condiţii cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Cum prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, exclusiv acelor persoane care, în perioada menţionată, au efectuat stagiul militar, prin muncă, în cadrul detaşamentelor de muncă ale D.G.S.M., în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis şi, constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, va fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 262 din 12 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta T.A. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1152/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
