ICCJ. Decizia nr. 118/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 118/2007
Dosar nr. 3076/39/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 mai 2006, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 93 din 27 aprilie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că drepturile compensatorii prevăzute de actul normativ invocat i se cuvin după soţul său decedat, M.N., născut în noiembrie 1944, în Seletin din fosta U.R.S.S. şi refugiat de aici, împreună cu familia în localitatea Ulma din judeţul Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 175 din 28 iunie 2006, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât din probele administrate nu rezultă situaţia refugiului soţului reclamantei sau a familiei acestuia.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta M.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că este îndreptăţită la acordarea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, întrucât în perioada celui de-al doilea război mondial, soţul său, în prezent decedat, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Seletin - Ucraina, în comuna Ulma, datorită evenimentelor de război şi nu s-au înscris ca refugiaţi la organele competente datorită persecuţiilor exercitate de puterea comunistă instalată la guvernare şi bandelor teroriste care acţionau în acea perioadă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „soţul supravieţuitor al celui decedat din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
Recurenta susţine în mod eronat că soţul său a făcut parte din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. c) din actul normativ mai sus invocat.
Astfel, din prevederile generale ale OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că în situaţia reglementată la art. 1 lit. c), sunt îndreptăţite să primească drepturi compensatorii, numai persoanele care, din cauza unor persecuţii exercitate asupra lor din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate.
Or, în cauză, prin probele administrate, recurenta-reclamantă nu a dovedit că schimbarea domiciliului familiei soţului său, împreună cu acesta, a fost consecinţa unor persecuţii exercitate pe criterii etnice, însăşi recurenta confirmând inexistenţa unor înregistrări oficiale în tabelele de refugiaţi.
Evenimentele de război invocate de către recurentă, care au determinat refugiul familiei M., nu pot fi considerate persecuţii din motive etnice în accepţiunea OG nr. 105/1999, această interpretare fiind străină de litera şi spiritul legii.
Având în vedere că, în raport cu cele expuse, dezlegarea dată cauzei de către instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva sentinţei civile nr. 175 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1212/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
