ICCJ. Decizia nr. 1278/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1278/2007
Dosar nr. 4390/33/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată la 18 august 2006, reclamanta P.L. a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 20036 din 27 iunie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C. şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu, la data de 14 iulie 1944.
Prin sentinţa civilă nr. 390 din 9 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.L., a dispus anularea Hotărârii nr. 20036 din 27 iunie 2006 emisă de C.J.P.C. şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 4 iulie 1944 - 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în baza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, iar mamei acesteia C.V., pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, prin Hotărârea nr. 5104 din 7 noiembrie 2002.
A mai reţinut instanţa de fond că, în considerarea dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1945, pentru reclamanta minoră era exclus al domiciliu decât cel al părinţilor săi, iar dispoziţiile legale aplicabile în materie nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor băneşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că reclamanta nu era născută la momentul refugiului părinţilor săi, astfel încât aceasta nu şi-a schimbat domiciliu în altă localitate din cauza persecuţiilor etnice, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 14 iulie 1944, în localitatea Nucşoara de Jos, judeţul Prahova, după ce, în septembrie 1940 - în urma Dictatului de la Viena, părinţii săi naturali, C.L. şi C.V. se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în judeţul Cluj Napoca, ocupat de regimul hortyst.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 390 din 9 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
