ICCJ. Decizia nr. 1403/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1403/2007
Dosar nr. 4019/33/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta I.S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J., anularea deciziei nr. 4.325/2000 din 3 iulie 2006 prin care s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a mamei sale decedate, N.V., constatarea calităţii acesteia de luptător şi victimă în rezistenţa anticomunistă în sensul OUG nr. 214/1999 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea acestei calităţi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 20 august 2000 a adresat o cerere comisiei pârâte, prin care a solicitat recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă atât a sa cât şi a părinţilor N.G. şi N.V., motivat de faptul că toată familia, după instaurarea regimului comunist, a avut de suferit numeroase persecuţii constând în confiscarea casei, numeroase percheziţii, reţineri şi arestări abuzive fără întocmirea nici unor formalităţi, supunerea la tortură, destituirea din muncă şi împiedicarea de a urma formele de învăţământ în privinţa reclamantei.
Prin Decizia nr. 1.428/2000 comisia a respins cererea formulată, însă prin sentinţa nr. 108/2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 16.084/2005, Decizia a fost anulată şi s-a constatat că reclamanta se încadrează în ipoteza legii pentru conferirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Întrucât în dosarul nr. 16.084/2005 reclamanta a solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi pentru tatăl său, respectiv mama sa, in data de 7 noiembrie 2005 pârâta i-a comunicat Decizia nr. 4.230/2005, prin care a fost admisă cererea conferindu-se tatălui său calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Reclamanta a mai precizat că toată familia a fost supusă aceloraşi tratamente inumane, astfel încât în mod eronat prin Decizia contestată, comisia pârâtă a respins cererea pentru mama sa N.V.
În ce priveşte soluţia de respingere a pârâtei, reclamanta a arătat că mama sa a suferit aceleaşi persecuţii şi chiar mai mult, fiind bănuită că ar deţine bijuterii din aur, după ce a fost mutată din casa proprietatea sa, a fost arestată în cursul anului 1952 şi supusă la torturi pentru a recunoaşte unde îşi ascunde bijuteriile.
Prin sentinţa civilă nr. 455/2006 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea deciziei atacate şi obligarea pârâtei să recunoască pentru mama reclamantei, numita N.V. decedată la data de 11 octombrie 1998, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi să elibereze o decizie în acest sens.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a dovedit că, în perioada 1949 – 1952, mama reclamantei a fost supusă din motive politice unor măsuri administrative abuzive, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu, fiind cercetată abuziv de organele fostei miliţii, fiind privată de libertate pentru a declara unde îşi păstrează bijuteriile de aur deoarece nu făcea parte din rândul proletariatului, astfel încât situaţia acesteia se încadrează în ipoteza actului normativ în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J. – C.C.C.L.R.A., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., opinând că acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se face doar în baza înscrisurilor certificate trimise de instituţiile cu care Comisia a încheiat protocoale de colaborare, astfel încât în mod greşit instanţa de fond a apreciat că datele cuprinse în adresa O.Î.T. din 31 august 1949, precum şi declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă prezintă relevanţă juridică în cauză.
În ce priveşte adresa O.Î.T., recurentul pârât a arătat că, în opinia sa, se impunea comunicarea acesteia Tribunalului Militar şi Ministerului de Interne pentru a se afla punctul de vedere al acestor instituţii în legătură cu stabilirea domiciliului, situaţia reţinută în adresă neidentificându-se cu nici una din măsurile administrative abuzive avute în vedere de OUG nr. 214/1999.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Prin OUG nr. 214/1999, în conformitate cu art. 1 din acest act normativ, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 – 14 decembrie 1989.
Art. 3 din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte ce măsuri reprezintă măsuri administrative abuzive în înţelesul acestei ordonanţe.
Din probatoriului administrat în cauză, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, rezultă că mama reclamantei a fost supusă din motive politice, în perioada stabilită de actul normativ aplicabil, unor măsuri administrative abuzive constând în stabilirea de domiciliu obligatoriu, efectuarea de cercetări abuzive ale organelor fostei miliţii şi privarea de libertate.
Susţinerea recurentului pârât în sensul că dovedirea situaţiei de fapt se face în cazul acestui act normativ numai cu înscrisurile emise şi certificate de instituţiile abilitate, astfel încât adresa O.Î.T. din 31 august 1949, precum şi declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă sunt lipsite de relevanţă juridică, nu poate fi reţinută, atâta vreme cât actul normativ aplicabil nu interzice folosirea oricărui mijloc de probă prevăzut de lege.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât în materia legilor reparatorii s-a reţinut că dovedirea situaţiilor prevăzute în aceste actelor normative se face cu acte oficiale, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă.
De altfel, după cum rezultă din prevederea art. 5 alin. (4) din OUG nr. 214/1999, scopul încheierii protocoalelor de colaborare la care face referire recurentul pârât este acela al rezolvării cu celeritate a cererilor şi primirii cu titlu gratuit a documentelor, datelor şi informaţiilor solicitate, voinţa legiuitorului neputând fi interpretată în sensul că recunoaşterea calităţi se realizează exclusiv în baza înscrisurilor emise de instituţiilor cu care recurentul are încheiate protocoale.
Totodată se constată că probele administrate în cauză atestă cu caracter unitar situaţia reţinută de prima instanţă, rezultând fără echivoc că atât mama reclamantei cât şi reclamanta şi tatăl acesteia au fost supuşi unor măsuri administrative abuzive, aşa cum acestea sunt definite prin art. 3 din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.C.L.R.A., împotriva sentinţei civile nr. 455/2006 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1400/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
