ICCJ. Decizia nr. 1270/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1270/2007
Dosar nr. 1494/2/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1387 din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.P.M., A.N.R.P. şi I.Z. – preşedintele A.N.R.P. şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.C. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat emiterea unei decizii prin care să i se restituie terenul intravilan în suprafaţă de 819 m.p. situat în municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa; reclamantul a precizat că deşi a solicitat anterior Primăriei municipiului Feteşti, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea terenului, cererea i-a fost respinsă nelegal.
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea a fost îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece pârâţii menţionaţi nu au calitatea de a emite decizii de restituire a unor imobile în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.C., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, A.N.R.P. şi preşedintele acesteia I.Z. fiind autorităţile competente să-i soluţioneze plângerea sa împotriva dispoziţiilor emise de Primăria municipiului Feteşti şi să-i restituie imobilul.
Recurentul precizează că din titulatura A.N.R.P. nu rezultă că aceasta nu are competenţa de a emite decizii de restituire, iar cererea sa a fost greşit soluţionată de către pârâta menţionată, deoarece i s-a răspuns că avea dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, deşi Legea nr. 10/2001 acordă prioritate restituirii în natură.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit probelor administrate la instanţa de fond, în baza Legii nr. 10/2001 reclamantul-recurent a formulat o notificare privind restituirea terenului în suprafaţă de 819 m.p., situat în Feteşti, judeţul Ialomiţă, notificare soluţionată de Primăria municipiului Feteşti prin dispoziţiile nr. 657/2001 şi nr. 509/2002, în sensul că prin prima dispoziţie a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii, iar prin a doua dispoziţie respingându-se în totalitate notificarea petentului, ca urmare a respingerii de către acesta a ofertei de măsuri reparatorii.
Urmare acestor dispoziţii, reclamantul-recurent s-a adresat A.N.R.P., solicitând restituirea în natură a terenului expropriat în anul 1988; fiind nemulţumit de faptul că pârâta s-a limitat la comunicarea unor adrese către primărie în sensul reanalizării dispoziţiilor emise şi a stabilirii unei reparaţii prin echivalent, reclamantul-recurent a chemat în judecată A.N.R.P., preşedintele acesteia şi Cancelaria Primului Ministru, pentru a-i fi restituită proprietatea în natură.
Faţă de obiectul acţiunii, în mod corect instanţa de fond a stabilit că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit pct. 1 lit. d) Cap. II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, entităţile obligate la restituire au plenitudine de competenţă în soluţionarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative, iar acestea emit fie decizie (dispoziţie) de restituire, fie ofertă pentru acordarea de reparaţii prin echivalent, fie dispoziţie motivată de respingere a cererii; aceste dispoziţii (decizii) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, faţă de obiectul cererii reclamantului-recurent, instanţa de fond a stabilit în mod corect că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă, HG nr. 361/2005 neprevăzând posibilitatea A.N.R.P., de a se substitui entităţilor competente în soluţionarea notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C., împotriva sentinţei civile nr. 1387 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1250/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1297/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
