ICCJ. Decizia nr. 1579/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1579/2007
Dosar nr. 56/45/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Iaşi reclamanta SC A.B. SA Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.A.M.C., anularea Deciziei nr. 73 din 8 septembrie 2006 emisă de pârâtă, cu privire la măsurile dispuse la pct. 2 şi pct. 4 şi exonerarea de la plata sumei de 11.772 lei reprezentând diferenţă impozit pe profit pe anul 2004, a sumei de 2.074 lei reprezentând dobânzi şi a sumei de 471 lei reprezentând penalităţi.
În motivarea acţiunii s-a arătat faptul că, în urma unui control efectuat de D.G.A.M.C. s-a întocmit raportul de inspecţie fiscala din 12 aprilie 2006, iar în baza acestuia a fost întocmită Decizia de impunere nr. 59 din 12 aprilie 2006, prin care s-au stabilit sume suplimentare ce se pretind a fi datorate de către SC A.B. SA Iaşi.
Împotriva acestei Decizii de impunere reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Decizia 73 din 8 septembrie 2006 a fost admisă în parte această contestaţie, au fost anulate unele măsuri de impunere privind parte din impozitul pe profit datorat şi în mod corespunzător au fost diminuate dobânzile şi penalităţile stabilite iniţial.
Decizia de impunere a fost menţinută pentru suma de 11.772 lei, reprezentând impozit pe profit corespunzător unei sume de 47.088 lei pe care societatea a considerat-o deductibilă fiscal, fiind cheltuită în scopul asigurării mesei zilnice pentru personalul sezonier.
Prin sentinţa nr. 131/ CA din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi a fost declinată competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut faptul că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 10 alin (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.B. SA Iaşi, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat în cadrul motivelor de recurs formulate faptul că valoarea sumei contestate nu reprezintă factorul care atrage competenţa unei anumite Instanţe ci această competenţă este atrasă de nivelul ierarhic al autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
Întrucât în cauza dedusă judecăţii actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate publică centrală, reclamanta a arătat că Instanţa competentă este Curtea de Apel, întrucât valoarea sumei contestate nu prezintă importanţă în acest caz.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.
În materia contenciosului administrativ, reglementată de dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a litigiilor este expres prevăzută de dispoziţiile prevăzute în art. 10 din legea arătată.
Potrivit prevederilor art. 10 alin (1) teza I-a din legea nr. 554/2004, aplicabile cauzei de faţă, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ - fiscale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul litigiului îl constituie anularea unui act administrativ ce priveşte impozite care se susţin a fi nedatorate.
Competenţa Instanţei este stabilită după cuantumul sumei, numai atunci când actele administrative atacate privesc taxe, impozite…etc., indiferent dacă se contestă suma în totalitate sau numai o parte a acesteia şi indiferent de calitatea organului emitent al actului.
Avem un singur criteriu obiectiv pentru stabilirea competenţei şi anume suma ce face obiectul actului.
Legea contenciosului administrativ a preluat, de altfel, soluţia C. proCod Fiscal, unde este stabilit pragul celor 5 miliarde de lei.
În raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte a constatat că Instanţa de Fond a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei, astfel încât susţinerile recurentului reclamant sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA Iaşi împotriva sentinţei nr. 131/ CA din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1534/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1631/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
