ICCJ. Decizia nr. 1455/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1455/2007
Dosar nr. 968/32/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 august 2006 reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., să se dispună anularea Hotărârii nr. 1082 din 24 iulie 2006, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul B.N. a arătat, în esenţă, că deşi îndeplinea condiţiile cerute de lege, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea formulată.
Prin sentinţa civilă nr. 189 din 30 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului B.N., a anulat Hotărârea nr. 1082 din 24 iulie 2006 emisă de pârâta C.J.P.B., stabilind reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 decembrie 1940 - 6 martie 1945 şi obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii cererii.
Pentru a se pronunţa în acest sens Instanţa de Fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a stat în lagăr în perioada decembrie 1940 - iunie 1945, ceea ce reprezintă în mod vădit o suferinţă ce are la bază persecuţia din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.B.
Recurenta susţine că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece a fost deportat într-un lagăr de muncă şi nu într-un lagăr de concentrare, aşa cum prevede legea.
Mai arată că în anul 1940 au fost trimise în lagăre de muncă din străinătate persoane de origine germană, ca o măsură de protecţie faţă de armata de ocupaţie sovietică.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, art. 1 lit. c).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că din materialul probator aflat la dosar nu rezultă că lagărul în care a fost internat reclamantul a fost un lagăr de muncă pentru a se trage concluzia că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legii, care prevăd că beneficiază de drepturi persoanele internate în lagăre de concentrare.
Totodată, Instanţa de Fond a interpretat în mod just prevederile legale aplicabile, reţinând că internarea în lagăr reprezintă o suferinţă determinată de persecuţia pe motive etnice.
De asemenea, Instanţa a reţinut corect că reclamantul se încadrează şi în prevederile art. 1 lit. V din Legea nr. 189/2000, fiind strămutat împreună cu familia din localitatea de domiciliu.
Rezultă că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei civile nr. 189/2006 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1534/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
