ICCJ. Decizia nr. 1631/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1631/2007
Dosar nr.6366/2/2006
Şedinţa publică de Ia 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 20 octombrie 2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii acesteia nr. 15432/698 din 30 septembrie 2005 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, ale sale şi ale părinţilor săi, Decizia de pensionare a mamei sale G.E., beneficiară, la rândul său, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi declaraţia de avere imobiliară rurală lăsată de familia sa în Bulgaria, arătând că s-a născut la 1 an şi 7 luni de la încheierea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, când părinţii îi fuseseră strămutaţi din Bulgaria în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada persecuţiei etnice la care ar fi fost supus.
Prin sentinţa civilă nr. 2104 din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile compensatorii prevăzute de lege, precum şi suma de 550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul s-a născut la data de 15 aprilie 1942, în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, unde, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii săi, G.I. şi G.S., fuseseră strămutaţi din Bulgaria.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâta C.P.M.B. a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 1328 din 18 aprilie 2006, a casat hotărârea atacată, trimiţând cauza, spre rejudecare, la aceeaşi Instanţă, pentru lămurirea neconcordanţelor existente între datele menţionate în certificatele de naştere ale părinţilor reclamantului.
Rejudecând cauza, în fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2089 din 3 octombrie 2006, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 aprilie 1942 - 6 martie 1945, şi să-i acorde drepturile legale, începând cu data de 1 octombrie 2005; de asemenea, a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a procedat la completarea probatoriului, la dosar fiind depusă declaraţia notarială a numitelor Z.M. şi R.E., din care rezultă că G.E., astfel cum este menţionat numele acesteia în certificatul său de naştere, este una şi aceeaşi persoană cu mama reclamantului G.D., G.S., astfel cum este menţionat numele acesteia în certificatul de naştere al reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta C.P.M.B., susţinând, în esenţă, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi şi, deci, nu a fost supus unor persecuţii etnice.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 15 aprilie 1942, în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, unde, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii săi, G.I. şi G.S., fuseseră strămutaţi din Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul - reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 2089 din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1579/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1632/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
