ICCJ. Decizia nr. 1641/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1641/2007
Dosar nr.3004/57/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 13 octombrie 2006, reclamanta O.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.H., anularea Hotărârii nr. 1820 din 30 august 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, hotărârea contestată, precum şi copia - extras din „Tabelul cu felul produselor ce rămân nerecoltate, ale locuitorilor evacuaţi din comuna Cainargeaua Mică", întocmit de Comisia mixtă româno - bulgară pentru schimbul de populaţie din anul 1940, eliberată de A.N., care atestă calitatea de strămutat din Bulgaria a tatălui reclamantei, arătând că s-a născut la data de 19 noiembrie 1942, în localitatea Crucea, în prezent Vâlcelele, judeţul Ialomiţa, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantei, a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 noiembrie 1942 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P.H., susţinând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale şi, deci, „nu s-a aflat, ea însăşi, în nici una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000".
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 19 noiembrie 1942, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Fiind născută în perioada refugiului familiei sale, intimata - reclamantă a împărtăşit acelaşi statut, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.H. împotriva sentinţei civile nr. 182 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1642/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
