ICCJ. Decizia nr. 161/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.161/2007
Dosar nr. 6648/2/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1661 din 6 iulie 2006 s-au respins ca nefondate cererile conexe formulate de reclamantul V.C., aflat în custodie publică în Centrul de cazare Otopeni, în contradictoriu cu pârâţii A.S. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut că în cauză nu există motive de interzicere a returnării, fiind incidente dispoziţiile art. 87, iar nu dispoziţiile art. 89 din OUG nr. 194/2002. Reclamantul nu a dovedit faptul că există temeri justificate că viaţa sa este pusă în pericol în ţara sa.
Cât priveşte măsura de luare a reclamantului în custodie publică, s-a considerat că aceasta este legală, fiind dispusă conform prevederilor OUG 194/2002. în plus, Instanţa a mai reţinut în defavoarea reclamantului, faptul că nu cooperează cu autorităţile şi nu doreşte lămurirea statutului său, existând neclarităţi cu privire la cetăţenia sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.C., formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 5,7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine, în esenţă, că :
Instanţa de Fond a aplicat greşit legea, în contextul unei greşite reţineri a situaţiei de fapt.
Deşi cunoşteau împrejurarea că Decizia de returnare nu are nici o şansă de a fi pusă în aplicare într-un termen rezonabil, autorităţile române au dispus-o totuşi. Incidenţa art. 87 din OUG nr. 194/2002 este una artificială, iar nu una reală, întrucât textul în discuţie trebuie interpretat prin prisma exigenţelor art. 5 paragraf 1 lit. f) din C.E.D.O.
Prima Instanţă primeşte ca probe nişte simple aserţiuni ale uneia dintre părţile din proces, statuând că reclamantul ar fi cetăţean nigerian.
Judecătorul fondului a încălcat principiul rolului activ, respingând orice probă care ar fi putut duce la aflarea adevărului.
Judecătorul nu a fost imparţial, înclinând balanţa în favoarea autorităţii pârâte.
Hotărârea primei Instanţe nu este motivată ori conţine considerente străine de natura pricinii.
Intimata A.S. nu a formulat întâmpinare în recurs.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului de faţă, înalta Curte constată:
Recursul declarat împotriva soluţiei ce priveşte măsura returnării străinului, dispusă prin Decizia nr. 164825 din 23 iunie 2006, a A.S., S.S.B., inclusiv critica cu privire la necorelarea dispoziţiilor cuprinse în art. 87 din ordonanţă referitoare la executarea returnării cu cele cuprinse în art. 5 paragraf 1 lit. f) din C.E.D.O., este inadmisibil.
Potrivit art. 861 din OUG nr. 194/2002 - „Decizia de returnare poate fi atacată de străinul împotriva căruia s-a dispus, în termen de 3 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă".
Cât priveşte recursul declarat împotriva părţii din hotărâre ce vizează măsura luării în custodie publică, acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Cetăţeanul străin V.C., necontestat, a intrat ilegal pe teritoriul României, formulând la data de 12 noiembrie 2004 o cerere de acordare a statutului de refugiat, respinsă irevocabil prin Decizia nr. 157 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti.
De asemenea, necontestat, la data de 23 iunie 2006 a fost depistat de cadre ale intimatei, fără a avea asupra sa un document de călătorie sau un alt act de identitate.
Prin Decizia menţionată anterior s-a dispus returnarea sa, în temeiul art. 86 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d), coroborat cu art. 102 alin. (4) din OUG nr. 194/2002, prin sentinţa atacată stabilindu-se irevocabil că această măsură este legală.
Cum măsura returnării nu a putut fi adusă la îndeplinire în termenul de 24 de ore prevăzut de art. 87 alin. (2) din ordonanţă, întrucât recurentul nu posedă document de călătorie, în temeiul art. 93 alin. (2) şi art. 87 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, prin Rezoluţia nr. 2128/II-5 din 23 iunie 2006 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus luarea sa în custodie publică, cu începere de la data de 23 iunie 2006 până la data de 22 iulie 2006.
Recurentul nu arată în cadrul acestui motiv care sunt elementele de fapt greşit reţinute de Instanţa de Fond. Aspectele necontestate, anterior expuse, coroborate cu lipsa oricăror dovezi privind incidenţa vreunui caz de interzicere a returnării prevăzut de art. 89 din OUG nr. 194/2002, sunt suficiente pentru dispunerea măsurii de luare în custodie publică potrivit art. 93 din ordonanţă.
Prima Instanţă nu a statuat asupra cetăţeniei recurentului, ci a reţinut că acesta nu a cooperat cu autorităţile române competente în vederea stabilirii cetăţeniei sale, nigeriene sau liberiene.
Recurentul formulează o critică foarte generală în cadrul acestui motiv de recurs, fără a indica proba relevantă pe care Instanţa de Fond ar fi respins-o. Din practicarea sentinţei atacate rezultă că singura probă respinsă a fost o adresă la Ambasada Nigeriei pentru comunicarea punctului de vedere privind verificările efectuate în ceea ce priveşte pe recurent. Soluţia Instanţei de Fond, de respingere, este corectă, proba fiind imposibil de administrat în condiţiile procedurii de urgenţă reglementate de art. 93 alin. (8) din ordonanţă, potrivit căruia Curtea de Apel Bucureşti era obligată să soluţioneze plângerea formulată de străinul luat în custodie publică în termen de 3 zile de la data primirii.
Soluţia pronunţată în cauză a fost favorabilă autorităţii intimate, pentru argumentele deja expuse, judecătorul fondului nefăcând decât să constate că luarea în custodie publică a străinului s-a făcut cu respectarea art. 93 din OUG nr. 194/2002.
Deşi, conceput de recurent ca motiv distinct de recurs, motivul reţinut anterior, nu se constituie într-o veritabilă critică la adresa hotărârii atacate, punctual semnalată, ci mai degrabă într-un enunţ general.
în fine, în ultimul motiv formulat se critică hotărârea prin prisma nemotivării. Şi acest motiv este nefondat, întrucât Instanţa de Fond a examinat plângerea împotriva măsurii de luare în custodie publică prin prisma textelor legale care guvernează această materie specifică. Instanţa de Fond nu putea să se pronunţe din nou asupra chestiunilor irevocabil tranşate prin Decizia nr. 157 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti. De altfel, nemulţumirea principală a recurentului vizează soluţia Instanţei de Fond în privinţa cazului de interzicere a returnării prevăzute de art. 89 alin.(1) lit. e) din OUG nr. 194/2002. Or, cum s-a arătat, această parte din hotărâre nu poate fi atacată cu recurs, soluţia Instanţei de Fond fiind irevocabilă.
Conchizând, Înalta Curte consideră că motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o chestiune de volum, ci de conţinut, fiind satisfăcătoare dacă răspunde tuturor argumentelor pertinente formulate de părţi. Or, în speţă, această cerinţă este îndeplinită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), constatând nefondate toate motivele de recurs ce vizează măsura luării în custodie publică a recurentului, se va respinge calea de atac formulată de recurentul V.C. împotriva sentinţei civile nr. 1661 din 16 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.C. împotriva sentinţei civile nr. 1661 din 16 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil în privinţa măsurii returnării şi ca nefondat cu privire la măsura luării reclamantului în custodie publică.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2328/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
