ICCJ. Decizia nr. 2328/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2328/2007
Dosar nr. 28616/2/2004
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 368 din 27 decembrie 2002 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta CN C.F.R. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.L.P.T.L., SC C.C. SA, P.M.B., O.C.O.T.B., constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de M.L.P.T.L. pârâtei SC C.C. SA pentru terenul în suprafaţă de 26.211 mp situat în Bucureşti.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat în baza HG nr. 834/1991 este nelegal deoarece a fost emis pentru o suprafaţă mai mare de teren decât cea atribuită în perioada 1960 - 1989, nu a avut la bază procese verbale de vecinătate şi încalcă dreptul de proprietate.
În şedinţa publică din 04 aprilie 2002, Curtea a invocat din oficiu lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor P.M.B. prin Primarul general şi O.C.O.T. pusă în discuţia părţilor şi admisă la acelaşi termen de judecată.
Pârâtul M.L.P.T.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
În şedinţa publică din 11 aprilie 2002, Instanţa în baza art. 137 C. proc. civ. a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâtul M.L.P.T.L. precum şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii care au fost respinse ca neîntemeiate.
La data de 20 iunie 2002, SC N.E.F.S. SRL a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, motivat de faptul că este proprietara terenului asupra căruia reclamanta pretinde că are un drept de proprietate, iar Instanţa a admis în principiu cererea la data de 20 iunie 2002.
În cauză a mai formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei şi SC G. SA motivat de faptul că este proprietara depozitului şi a liniei de cale ferată industrială amplasată pe terenul închiriat de la CN C.F.R. SA Bucureşti şi care face obiectul actului administrativ atacat.
Instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie în şedinţa de judecată din 05 septembrie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 185 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC N.E.F.S. SRL, a respins acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată precum şi cererea de intervenţie formulată în interesul reclamantei astfel cum a fost precizată precum şi cererea de intervenţie formulată în interesul reclamantei de către intervenienta SC G. SA.
Prin Decizia nr. 2223 din 01 iunie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de SC G. SA Bucureşti şi CN C.F.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 185/2003 a Curţii de Apel Bucureşti a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
În baza art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus completarea materialului probator privind legalitatea actului contestat şi punerea în discuţia părţilor a excepţiilor invocate în recurs a inadmisibilităţii acţiunii şi tardivităţii cererii de chemare în judecată, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3802/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1072 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanta SN C.F.R. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii SC C.C. SA prin administrator SC C. SRL, M.L.P.T.L. P.M.B., O.C.O.T.B. şi intervenientele SC N.E.F.S. SRL şi SC G. SA.
A admis excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată şi în consecinţă a respins cererea de chemare în judecată, cererea de intervenţie în interes propriu şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei ca tardiv formulate.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile este neîntemeiată, reclamanta formulând reclamaţie administrativă prealabilă conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 la data de 14 noiembrie 2001, fiind înregistrată la M.L.P.T.L. în Dosarul nr. 368/2002.
Asupra excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii invocată de intervenientă în interes propriu SC N.E.F.S. SRL, Curtea de Apel a apreciat că este întemeiată având în vedere că reclamanta SN C.F.R. SA Bucureşti a luat la cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 22 octombrie 2001.
Reclamanta a primit răspuns negativ la reclamaţia administrativă înregistrată la data de 10 decembrie 2001, astfel cum rezultă din precizările depuse în Dosarul nr. 368/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, iar potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, aplicabil în cauză conform normei tranzitorii cuprinse în art. 27 din noua lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, acţiunea în justiţie trebuia formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei dată reclamaţiei administrative.
În raport de dezvoltarea dată excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii, prima Instanţă a considerat, potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ., că analizarea celorlalte excepţii este de prisos.
Împotriva hotărârii pronunţate de Instanţa de Fond a declarat recurs în termenul legal reclamanta CN C.F.R. SA Bucureşti şi intervenienta SC N.E.F.S. SRL prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea acestei căi de atac, casarea sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiate a excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii şi a trimiterii cauzei la aceeaşi Instanţă în vederea judecării fondului acţiunii reclamantei şi de către recurenta - intervenientă, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de intervenţie în interes propriu şi a menţinerii celorlalte dispoziţii din hotărârea atacată.
A învederat recurenta SN C.F.R. SA Bucureşti, prin motivele de recurs, că în mod greşit prima Instanţă, cu prilejul rejudecării după casare cu trimitere, a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, în contencios administrativ, în condiţiile în care termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, nu este unul imperativ, acţiunea în contencios administrativ putând fi formulată în termenul de un an de la comunicarea actului administrativ a cărui anulare se cere.
Cât priveşte recurenta SC N.E.F.S. SRL, aceasta a arătat că, cu toate că Instanţa de Fond a admis, în mod corect, excepţia tardivităţii acţiunii reclamantei, în mod nejustificat aceasta a respins cererea de intervenţie în interes propriu, pe motivul că aceasta ar fi fost tardiv formulată. Procedând astfel, s-a precizat că, prima Instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 50 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora cererea de intervenţie în interes propriu se poate face numai în faţa primei Instanţei şi înainte de încheierea dezbaterilor, şi a pronunţat o hotărâre nemotivată, întrucât nu a arătat în ce a constat tardivitatea cererii, în raport de dispoziţiile legale.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) – (5) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, aplicabilă litigiului, în cazul în care cel care se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale în cadrul procedurii prealabile sau dacă autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă reclamaţia în termenul legal de 30 de zile de la primirea acesteia, poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei. În toate cazurile, introducerea cererii nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Termenul de sesizare a Instanţei cu acţiune în contencios administrativ este, în mod indiscutabil, cel de 30 de zile care curge de la momentele sus arătate, astfel că în mod corect Instanţa de Fond a admis excepţia de tardivitate a acţiunii reclamantei, în condiţiile în care s-a dovedit în cauză că reclamanta a primit răspunsul negativ la reclamaţia administrativă la 10 decembrie 2001 şi a formulat acţiunea în contencios administrativ la 27 februarie 2002.
Împrejurarea că Instanţa a fost totuşi sesizată în termenul de un an de la comunicarea actului administrativ, prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 este lipsită de relevanţă, întrucât reclamantul nu a invocat şi nu a dovedit depăşirea termenului de 30 de zile din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
Prima Instanţă a respins în mod just, pe fond, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC N.E.F.S. SRL, dar această soluţie se justifică nu pe temeiul tardivităţii, cum s-a dispus prin dispozitivul sentinţei atacate, ci datorită împrejurării că prin această cerere s-a afirmat doar existenţa unui drept al intervenientei asupra imobilului ce a făcut obiectul actului administrativ contestat şi nu s-a solicitat, aşa cum impune art. 49 alin. (2) C. proc. civ., obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile, care să statueze, în mod direct, cu caracter declarativ, asupra fondului dreptului afirmat de intervenientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de CN C.F.R. SA Bucureşti şi de SC N.E.F.S. SRL, împotriva sentinţei nr. 1072 din data de 17 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2332/2007. Contencios → |
|---|
