ICCJ. Decizia nr. 2345/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2345/2007
Dosar nr. 5359/36/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 ianuarie 2006 reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5281 din 30 noiembrie 2005 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în mod greşit i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al legii menţionate sub motivaţia că nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 litera c), deoarece s-a născut la data de 1 martie 1944, în localitatea Ceamurlia de Sus judeţul Tulcea, după schimbul de populaţie ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în septembrie 1940, între Bulgaria şi România.
Reclamanta a susţinut că, prin materialul probator administrat a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, astfel că se înscriu în categoria persoanelor persecutate din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 105/ CA din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei T.C., a anulat Hotărârea nr. 5281 din 30 noiembrie 2005 emisă de C.J.P.T. şi a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, urmând ca drepturile cuvenite să-i fie acordate începând cu data de 1 decembrie 2005.
Prin Decizia nr. 3002 din 20 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta C.J.P.T., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe pentru a se suplimenta probatoriul în privinţa dovedirii strămutării.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Constanţa a suplimentat materialul probator administrând proba cu înscrisuri şi procedând la audierea martorilor D.A. şi V.V. Prin sentinţa civilă nr. 45/ CA din 22 ianuarie 2007, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 5281 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice pentru perioada 1 martie 1944 – 6 martie 1945, urmând ca indemnizaţia să fie stabilită începând cu 1 decembrie 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.T.
În esenţă, se susţine că, născându-se după data strămutării părinţilor săi, reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populaţie care a făcut obiectul Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut loc înaintea datei naşterii reclamantei, astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susţine că tratatul susmenţionat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni în care trebuia realizat schimbul de populaţie stabilit, neputându-se accepta că, la data naşterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia drepturile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Ceamurlia de Sus, judeţul Tulcea, la data de 1 martie 1944 după ce părinţii acesteia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul Româno - Bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 45/ CA din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2332/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2350/2007. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
