ICCJ. Decizia nr. 2332/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2332/2007
Dosar nr. 4110/2/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1926 din 21 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei SC Î.R.V.C.C.F.R. – S.I.R.V.M. SA formulată în contradictoriu cu pârâţii M.T.C.T. şi SN T.F.C.C.F.R.C. SA.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiune, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii M.T.C.T. şi SN T.F.C.C.F.R.C. SA (denumită în continuare S.N.C.F.R. SA), solicitând obligarea ministerului să emită pe numele reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care aceasta îşi desfăşoară activitatea, întrucât societatea este persoană îndreptăţită conform prevederilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi ale HG nr. 834/1991.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că certificatul trebuie emis pe numele său, întrucât în prezent nu mai este filială a S.N.C.F.R. SA, fiind 100% privatizată şi aplicându-se dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 137/2002. Societatea a fost înfiinţată prin HG nr. 7/1999, ca societate pe acţiuni, filială a C.F.R.C. având capitalul social iniţial constituit prin aporturi în natură (active) şi numerar de la C.F.R.C., valoarea terenului nefiind cuprinsă în capitalul social iniţial şi urmând ca terenurile să fie evaluate în termen de 12 luni de la data înfiinţării societăţii. Reclamanta s-a privatizat ulterior conform OUG nr. 73/2003, iar pachetul de 100% acţiuni deţinut de pârâtă a fost vândut prin procedura licitaţiei deschise, încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare, prin care reclamanta s-a obligat să continue demersurile pentru ca pârâta să obţină certificatul respectiv.
Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 7 lit. g) din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, reclamanta (cumpărătorul) s-a obligat să întreprindă sau să continue demersurile legale pentru finalizarea documentaţiei necesare vânzătorului (pârâta) pentru a obţine certificatul de atestare asupra dreptului de proprietate asupra terenului. În acelaşi articol, s-a prevăzut că vânzătorul, după obţinerea certificatului de atestare asupra dreptului de proprietate asupra terenului, va participa la majorarea capitalului social ai societăţii (reclamanta) cu valoarea acestui teren, iar acţiunile rezultate din majorare vor reveni de drept fără plata vânzătorului (pârâta).
Instanţa a constatat că terenul în discuţie nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi că reclamanta, deşi recunoaşte aplicarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, consideră că instituţia publică implicată este chiar societatea, fără a acorda atenţie prevederilor art. 12 alin. (5) din aceeaşi lege, conform cărora instituţia implicată în privatizare este societatea comercială cu capital integral de stat căreia îi revin de drept acţiunile suplimentare.
A mai reţinut Instanţa că prevederile art. 311 din OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale au avut aplicabilitate anterior privatizării societăţii realizată în baza Legii nr. 137/2002, iar răspunsul ministerului pârât a urmat, cronologic, etapele privatizării.
Totodată, Curtea de Apel a reţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile HG nr. 834/1991, întrucât societatea reclamantă nu este o societate cu capital de stat.
În consecinţă, Instanţa de Fond a constatat că refuzul M.T.C.T. de a elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe numele reclamantei este justificat, faţă de prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 1 lit. g) din contractul de vânzare - cumpărare din 2 octombrie 2003.
Împotriva sentinţei civile nr. 1926 din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC Î.R.V.C.C.F.R. – S.I.R.V.M. SA.
Motivele recursului vizează greşita aplicare a prevederilor Legii nr. 137/2002 şi a HG nr. 834/1991, faţă de care s-a apreciat ca nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în speţa dedusă judecăţii, Instanţa a dat o interpretare eronată dispoziţiilor legale ce reglementează materia eliberării certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, reţinând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 137/2002 şi art. 1 lit. g) din contractul din 2 octombrie 2003.
Cu privire la contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, Instanţa de Fond a încălcat şi prevederile art. 970 alin. (2) C. civ., astfel că trebuia să analizeze prevederile contractuale nu numai în literă, ci şi în spiritul lor şi să constate că este contrar legii ca eliberarea certificatului de proprietate asupra terenului pe care îşi desfăşoară activitatea SC S.I.R.V.M. să se facă pe numele SN T.F.C.C.F.R.C. SA.
În recurs M.T.C.T. şi SN T.F.C.C.F.R.C. SA au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, întrucât Instanţa de Fond în mod corect a reţinut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind justificat refuzul M.T.C.T. de a elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe numele recurentei - reclamante, care nu este o societate comercială cu capital de stat raportat la prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi art. 7 lit. g) din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Instanţa constată că recursul este nefondat.
Dispoziţiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării cu modificările şi completările ulterioare precum şi cele ale HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, au fost aplicate corect de Instanţa de Fond.
Recurenta a fost privatizată, în conformitate cu prevederile OUG nr. 73/2003 prin vânzarea pachetului de 100% de acţiuni şi s-a încheiat în acest sens contractul de vânzare de acţiuni între SN T.F.C.C.F.R.C. SA în calitate de vânzător, iar SC S.I. SA în calitate de cumpărător.
Conform art. 7 lit. g) din contract, vânzătorul nu deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul pe care îşi desfăşoară activitatea societatea.
Vânzătorul după obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, va participa la majorarea capitalului social al societăţii cu valoarea acestui teren. Se constată astfel că la data încheierii acestui contract de vânzare - cumpărare, vânzătorul nu deţinea certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, iar cumpărătorul nu era o societate cu capital de stat.
În vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în conformitate cu art. 1 din HG nr. 834/1991 era necesar ca terenul să se afle în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acesteia, teren necesar desfăşurării activităţii conform obiectului său de activitate, ceea ce nu este cazul recurentei, care nu este o societate cu capital de stat.
Astfel, HG nr. 834/1991 se aplică societăţilor comerciale înfiinţate ca urmare a reorganizării unităţilor economice de stat care au deţinut anterior anului 1990 terenuri, cărora li s-au aplicat prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 trebuie coroborate cu cele ale HG nr. 834/1991 care reglementează condiţiile şi procedura de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Interpretarea contractului de vânzare - cumpărare s-a făcut de Instanţa de Fond conform prevederilor art. 970 alin. (2) C. civ. respectiv în conformitate cu ceea ce au convenit părţile cu raportare la prevederile legale invocate, respectiv HG nr. 834/1991 art. 311 din OG nr. 88/1997 şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.
În raport de prevederile contractului şi a dispoziţiilor legale invocate, Instanţa de Fond a constatat în mod corect ca cererea reclamantei prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC Î.R.V.C.C.F.R. – S.I.R.V.M. SA împotriva sentinţei civile nr. 1926 din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2328/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2345/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
