ICCJ. Decizia nr. 1628/2007. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1628/2007
Dosar nr. 4338/2/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2106 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care, în contradictoriu cu pârâtul M.T.C.T., reclamanta A.N.R.D.E. solicita modificarea lit. c) pct. 9 din Anexa 4 la O.M.T.C.T. nr. 1702 din 12 octombrie 2005, în sensul eliminării referirilor la plata de tarife pentru amplasarea de cabluri electrice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că ordinul contestat reglementează cu caracter general tarifele aplicate de C.N.A.D.N.R., inclusiv în zona vizată de anexa nr. 4, lit. c) pct. 9, unde se stabilesc tarife pentru amplasări de cabluri şi conducte, respectiv pentru cabluri electrice, telefonice, TV şi este în concordanţă cu OG nr. 43/1997, în temeiul căreia fost emis. Împrejurarea că printr-un alt act normativ, apărut ulterior emiterii ordinului, respectiv Legea nr. 318/2003, titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, ar fi fost scutiţi de plata de taxe şi impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de către autorităţile publice, nu poate conduce la nelegalitatea ordinului contestat şi nu putea obliga autoritatea emitentă să menţioneze în cuprinsul ordinului, cu titlu de excepţie, aceste categorii de persoane, ele beneficiind de facilităţi în virtutea şi în aplicarea legii speciale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.N.R.D.E., care a solicitat casarea sentinţei ca fiind netemeinică şi nelegală, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul normativ dedus judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, neobservând că titularii de autorizaţii şi licenţe din domeniul energiei electrice sunt singurele persoane (fizice sau juridice) care, potrivit legii, au dreptul să instaleze cabluri electrice şi sunt scutiţi de data de taxe, impozite şi alte obligaţii impuse de autorităţile centrale şi locale.
În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond nu a făcut corelaţia care se impunea cu prevederile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, prevederi încălcate prin ordinul contestat.
Invocând, de asemenea, prevederile art. 3 pct. 8 şi art. 13 alin. (1) din Legea energiei electrice, recurenta-reclamantă a arătat că toate capacităţile energetice, printre care se numără cablurile şi reţelele electrice, se instalează şi se exploatează numai de persoane autorizate potrivit legii. Dat fiind faptul că activităţile de realizare şi exploatare a capacităţilor energetice sunt de interes public, titularii autorizaţiilor şi licenţelor beneficiază, potrivit art. 16 alin. (2), de anumite drepturi asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată, inclusiv drepturile de uz şi servitute exercitate cu titlu gratuit pe toată durata existenţei capacităţii energetice, conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003.
Cu privire la contrarietatea Ordinului nr. 1702 din 12 octombrie 2005 cu prevederile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 1 lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior şi nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia, iar conform art. 59, normele derogatorii se pot emite numai printr-un act normtiv de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13 martie 2007, intimatul-pârât a arătat, în esenţă, că O.M.T.C.T. nr. 1702/2005 este un act administrativ cu caracter normativ care respectă principiul ierarhiei actelor normative, fiind emis în aplicarea şi executarea OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, OG nr. 19/1997 privind transporturile şi HG nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea M.T.C.T., cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi analizând susţinerile părţilor prin prisma normelor juridice incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Ordinul nr. 1702/2005 este un act administrativ cu caracter normativ prin care M.T.C.T. a aprobat tarifele aplicate de C.N.A.D.N.R., în temeiul art. 41 alin. (4) lit. a) şi al art. 47 alin. (4) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, al art. 10 lit. p) din OG nr. 19/1997 privind transporturile şi al art. 5 alin. (4) din HG nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea M.T.C.T.
În anexa 4 sunt prevăzute tarifele de utilizarea a zonei autostrăzilor şi drumurilor naţionale din România, printre care şi tarifele de amplasarea cablurilor electrice.
Aşa cum rezultă din însuşi titlul său, Ordinul nr. 1702/2005 nu face decât să stabilească nivelul unor tarife, obligaţiile în sine fiind prevăzute prin actele normative cu forţă juridică superioară în executarea cărora a fost emis.
Astfel, pentru ocuparea zonei drumurilor, a pădurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare, art. 47 alin. (4) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor prevede că se aplică tarife de utilizare care se constituie ca venituri la dispoziţia administratorului.
Prin urmare, raţionamentul juridic al reclamantei, care susţine că lit. c) pct. 9 din Anexa 4 a Ordinului M.T.C.T. nr. 1702/2005 contravine art. 16 din Legea nr. 318/2003 nu poate fi acceptat din două motive: primul, pentru că nu ordinul, ci OG nr. 43/1997 stabileşte obligaţia generală de plată a tarifelor de utilizare şi al doilea, pentru că ordinul emis în executarea art. 47 alin. (4) din OG nr. 43/1997 nu este susceptibil de a înlătura, prin el însuşi, aplicarea art. 16 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, care în alin. (8) prevede că titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale, sunt scutiţi de plata taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de către autorităţile publice centrale şi locale.
Sfera destinatarilor obligaţiei de plată a tarifului pentru amplasarea de cabluri electrice se identifică prin interpretarea logică şi sistematică a prevederilor corespunzătoare din actele normative cu putere de lege ce reglementează regimul drumurilor şi regimul energiei electrice.
În consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect natura juridică şi efectele actului administrativ dedus judecăţii, atunci când a reţinut că nu a fost încălcat principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 8 sau 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.R.D.E., împotriva sentinţei civile nr. 2106 din 3 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1633/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
