ICCJ. Decizia nr. 1806/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1806/2007
Dosar nr. 6697/2/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 iulie 2006, reclamantul B.D. a chemat în judecata pe pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 16028/310 din 16 iunie 2006, emisa de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegala, deoarece a făcut dovada că s-a născut în timpul cât timp părinţii săi au fost strămutaţi într-o altă localitate decât cea de domiciliu, din motive de persecuţie etnică.
Prin sentinţa civilă nr. 2065 din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. A anulat hotărârea nr. 16028/310 din 16 iunie 2006, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 mai 1943 - 06 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 22 mai 1943 în judeţul Prahova, în timpul refugiului părinţilor săi, având în vedere că s-a dovedit perioada de refugiu a mamei reclamantei şi că aceasta a dobândit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ.
În motivare recurenta a arătat că reclamantul s-a născut la data de 22 mai 1943, în Municipiul Sinaia, Judeţul Prahova, pe raza unui teritoriu aflat sub administraţie românească şi, la mai mult de un an şi cinci luni de la refugiul părinţilor din Ardealul de Nord, urmare a tratatului de la Viena din data 30 august 1940, ca urmare a acestui fapt, nu poate face dovada unei persecuţii etnice suferite în mod direct, astfel cum este stipulat în prevederile legii. Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari si pe moştenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi, pe considerentul că au suportat aceleaşi privaţiuni materiale si morale ca si aceştia. Singurii moştenitori care pot beneficia de pe urma titularilor de drept sunt soţii supravieţuitori, (a căror situaţie este prevăzuta in articolul 3). A mai precizat că nu se menţionează în prevederile legii că ar putea beneficia şi cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor, pe considerentul că au suferit privaţiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Este de notorietate împrejurarea că prin Dictatul de la Viena încheiat la 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând la o tensionare a relaţiilor dintre România şi Ungaria.
Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situaţia existentă deja între cele două ţări, totodată, nereuşind să rezolve nici problema naţionalităţilor, separând toţi etnicii maghiari de cei români astfel că o parte din populaţia de etnie română din teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porţiunea primită de Ungaria, iar o parte din populaţia de etnie maghiară a rămas în Transilvania Sudică.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, născut la data de 22 mai 1943 în localitatea Sinaia, judeţul Prahova, ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului din motive de persecuţie etnică.
Pe cale de consecinţă Curtea constată că recursul este nefondat şi conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei nr. 2065 din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1804/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1808/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
