ICCJ. Decizia nr. 1801/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1801/2007
Dosar nr. 13045/1/2006
Şedinţa publică de Ia 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia nr. 59 din 10 mai 2006, Curtea de Conturi a României, a admis cererea de stabilire a amenzii civile formulată de D.C.F.U.C.C.V.
A stabilit amenda civilă în cuantum de două salarii lunare pentru fiecare dintre H.M.S. şi Ş.N.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că în perioada 2 noiembrie 2005 - 14 decembrie 2005, respectiv 22 noiembrie 2005 - 14 decembrie 2005, D.C.F.U.C.C.V. a efectuat un control, la S.P.P.P.F., privind verificarea contului de execuţie şi a bilanţului contabil încheiat pentru anul 2004.
Ca urmare a efectuării controlului s-au constatat abateri fmanciar - contabile, fapt pentru care prin Decizia nr. 29 din 20 decembrie 2005 emisă de D.C.F.V. s-au dispus măsuri pentru intrarea în legalitate.
Prin nota de constatare din 10 aprilie 2006 a D.C.F.V., privind modul de îndeplinire al măsurilor dispuse, prin Decizia nr. 29 din 20 decembrie 2005, s-a constatat că numiţii Ş.N. în calitate de ordonator de credite, şi H.M.S., în calitate de şef serviciu financiar - contabilitate, în cadrul S.P.P.P.F. au săvârşit abateri prevăzute de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002.
Prin procesul - verbal de constatare din 10 aprilie 2006 întocmit de D.C.F.U.V. s-a constatat că domnul Ş.N. a emis dispoziţia nr. 1/ bis din 3 ianuarie 2006, prin care a numit comisia de inventariere, iară a specifica termenul de realizare a acesteia, gestiunile supuse operaţiunii de inventariere şi nu a luat măsuri de a elabora şi transmite comisiei de inventariere proceduri scrise în vederea organizării lucrărilor de inventariere, deşi avea obligaţia gestionării clementelor de activ şi pasiv ale instituţiei încălcând, astfel prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, Legea nr. 82/1991, precum şi pct. 6 şi 7 din O.M.F.P. nr. 1753/2004.
În contextul de mai sus, Curtea de Conturi retine că Direcţia de control financiar Vrancea a procedat legal în aplicarea măsurilor prevăzute de lege. Astfel, în vederea aplicării prevederilor art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, controlorii Curţii de Conturi au obligaţia de a constata abaterile, dar şi de a individualiza răspunderile persoanelor în cauză (condiţie de validitate a constatării abaterilor prevăzute de Legea nr. 94/1992).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că în mod greşit Curtea de Conturi a dispus stabilirea amenzii civile egală cu salariul pe o perioadă de 2 luni întrucât nu au fost duse la îndeplinire măsurile stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 29 din 20 decembrie 2005.
A mai precizat recurentul că în calitate de director şi coordonator de credite a emis dispoziţia nr. 1/ bis din 13 ianuarie 2006 privind constituirea comisiilor de inventariere, arătând că a purtat discuţii verbale cu membrii comisiei despre modul cum trebuie efectuată inventarierea bunurilor, despre valorificarea bunurilor existente în patrimoniu, fapt dovedit prin adresele trimise către d-na H.M., şef serviciu financiar contabilitate şi către P.C., contabil şef.
Analizând motivele de recurs, soluţia stabilită de Curtea de Conturi a României prin Decizia atacată, în raport cu probele administrate în dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din nota unilaterală nr. 889 din 10 aprilie 2006, întocmită de Camera de Conturi Vrancea - Direcţia de Control Financiar Ulterior rezultă că, prin dispoziţia 1/ bis din 3 ianuarie 2006 directorul instituţiei S.P.P.P.F., respectiv recurentul, a numit comisia de inventariere a bunurilor existente în patrimoniu, fără a specifica însă, termenul de realizare a inventarierii, gestiunile supuse operaţiunii de inventariere şi nu a luat măsuri de a elabora şi transmite comisiei de inventariere proceduri scrise în vederea organizării lucrărilor de inventariere.
Nu s-a întocmit de către comisia de inventariere un proces – verbal, privind rezultatele inventarierii şi propuneri de valorificare a acestora şi nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă rezultatele inventarierii, încălcându-se astfel prevederile pct. 47 şi 53 din O.M.F.P. nr. 1753/2004, coroborat cu prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 82/1991, republicată.
S-a constatat astfel că nu au fost aduse la îndeplinire măsurile stabilite prin Decizia nr. 29 din 20 decembrie 2005, emisă de către directorul D.C.F.U.C.C.V., încălcându-se astfel prevederile art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Altfel, chiar recurentul precizează prin motivele de recurs că a purtat discuţii verbale cu membrii comisiei de inventariere, nespecificând întocmirea unor procese verbale de stabilire a măsurilor privind inventarierea bunurilor existente în patrimoniul instituţiei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 59 din 10 mai 2006, Curtea de Conturi a României a stabilit o corectă situaţie de fapt, interpretând judicios prevederile legale aplicabile în materie, motiv pentru care, recursul se constată a fi nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.N., împotriva deciziei nr. 59 din 10 mai 2006 a Curţii de Conturi a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1803/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
