ICCJ. Decizia nr. 1816/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1816/2007
Dosar nr. 2282/46/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr. 2282/46 din 9 mai 2006, reclamanţii G.I. şi G.O. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA, solicitând constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestate a dreptului de proprietate emis de M.I.C. în favoarea pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin actul respectiv le-a fost acaparată abuziv suprafaţa de 600 mp moştenită de la autoarele M.A. şi M.D.M. şi au solicitat ca instanţa să-i pună în posesia suprafeţei respective cuprinsă ilegal în actul contestat.
La data de 14 iulie 2006 pârâta SC P. SA a invocat, în scris, excepţia tardivităţii cererii în raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanţii au avut cunoştinţă de existenta certificatului de atestare la data de 15 iunie 1994, în cadrul dosarului nr. 7530/1993 al Judecătoriei Piteşti în care reclamanţii revendicau aceeaşi suprafaţă de teren de 600 m.
Prin sentinţa nr. 80 din 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de tardivitate invocată de pârâţii SC P. SA şi M.I.C. şi a respins cererea reclamanţilor G.T.I. şi G.I., pentru constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestate a dreptului de proprietate, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit art. II alin. (2) din Legea C.A. nr. 554/2004, sub imperiul căreia a fost introdusă acţiunea de fată, anularea unui act administrativ unilateral nu poate fi cerută mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Certificatul contestat în cauză a fost emis la data de 24 mai 1994, iar acţiunea reclamanţilor a fost iniţiată la data de 9 mai 2006, deci cu depăşirea termenului de decădere sus arătat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii G.I. şi G.O.
În motivare recurenţii au arătat că în mod greşit instanţa de fond le-a respins acţiunea ca tardiv introdusă, având în vedere că atâta vreme cât actul atacat nu le-a fost comunicat şi neştiind de existenţa acestuia, nu poate curge termenul de prescripţie.
Analizând motivele de recurs, soluţia instanţei de fond şi materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente.
Curtea constată că reclamantul nu a respectat dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că a solicitat anularea actului administrativ individual peste termenul de 6 luni de la luarea lui la cunoştinţă.
De asemenea nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost emis de către M.I. în favoarea SC P.A. SA, la data de 24 mai 1994.
Prin sentinţa civilă nr. 8817 din 31 octombrie 1994, dosar nr. 7530/1993, Judecătoria Piteşti, a respins acţiunea reclamanţilor G.I. şi G.O. care, prin cererea formulată, la data de 27 mai 1993, aceştia au chemat în judecată pe pârâta SC P.A. SA, solicitând obligarea acesteia să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 700 mp situată în comuna Costeşti, judeţul Argeş. Reţine totodată Judecătoria Piteşti, prin sentinţa amintită anterior, că pârâta a depus la dosarul cauzei, în apărarea sa, certificatul eliberat de M.I. la data de 24 mai 1994 (dosar nr. 2282/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti).
Astfel, recurenţii au luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate care face obiectul cauzei de fată, în cazul analizării cererii de revendicare a terenului, soluţionată prin sentinţa mai sus amintită, la data de 15 iunie 2006, dată la care, SC P.A. SA, prin adresa nr. 1940/1994 l-a depus la dosarul nr. 7530/1993, aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti.
Cum, acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de către reclamanţi la data de 4 mai 2006, Curtea constată că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora termenul prevăzut la alin. (1) este un termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este un termen de decădere, acţiunea reclamanţilor nefiind introdusă înlăuntrul acestor termene.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de G.I. şi G.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I. şi G.O., împotriva sentinţei nr. 80 din 18 septembrie2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1818/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
