ICCJ. Decizia nr. 1812/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1812/2007
Dosar nr. 3846/39/2006
Şedinţa publică de Ia 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la data de 11 august 2006, reclamanta M.P. a chemat în judecata pe pârâta C.J.P.S., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegala, deoarece a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Şipotele Sucevei (U.R.S.S.) în localitatea Izvoarele Sucevei, în septembrie 1940, imediat după ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 6 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.P., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. A anulat Hotărârea nr. 113 din 19 iulie 2006, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor M.A. şi I.V., care s-au aflat în aceiaşi situaţie de refugiat, reclamanta s-a născut la data de 5 noiembrie 1933 în localitatea Şipotele Sucevei şi împreună cu familia sa, s-a refugiat din motive de persecuţie etnică în România, în luna septembrie 1940, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 alin. (9), C. proc. civ.
În motivare recurenta a arătat că, având în vedere actele de stare civilă şi adresa nr. 4317 din 3 martie 2006 a Arhivelor Naţionale Suceava, din care reiese că familia reclamantei nu face parte din familiile refugiate din Şipotele Sucevei, U.R.S.S. în România, reclamanta nu dovedeşte cu nici un document oficial refugierea sa datorită persecuţiilor etnice din localitatea Şipotele Sucevei, U.R.S.S. în România, în septembrie 1940, motiv pentru care reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. l lit. c). din Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Astfel, motivarea recurentei potrivit căreia dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. l din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, nu este întemeiată atâta vreme cât dispoziţiile art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002 prevăd expres că, în lipsa actelor oficiale dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori.
Or, din declaraţiile martorilor N.A. şi V.I., declaraţii date în faţa instanţei de fond, rezultă fără echivoc că reclamanta împreună cu familia sa s-a refugiat în luna septembrie 1940 din Şipotele Sucevei – U.R.S.S., în Izvoarele Sucevei - România, din motive de persecuţie etnică.
Pe cale de consecinţă Curtea constată că recursul este nefondat şi conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinţei nr. 247 din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1813/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
