ICCJ. Decizia nr. 1928/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1928/2007
Dosar nr. 4400/2/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 25 aprilie 2006, reclamantul T.L.C. a chemat în judecată pe J.G., executor judecătoresc, solicitând obligarea acesteia să aducă la îndeplinire mai multe decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi acordarea de daune interese.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de executare silită a cinci titluri judecătoreşti executorii, care nu au fost onorate.
Prin sentinţa civilă nr. 3084 din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu şi a respins, pe acest temei, acţiunea reclamantului T.L.C.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri să se poată adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.
Or, în speţă, reclamantul nu şi-a îndreptat acţiunea în contencios împotriva unei autorităţi publice, ci a unui executor judecătoresc, care solicită să fie obligat să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale convenite prin contractul încheiat între cele două părţi.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul T.L.C.
Recurentul consideră soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că, având în vedere calitatea ţării noastre, de membru al Uniunii Europene, cetăţenii au posibilitatea de a urmări recunoaşterea drepturilor pretinse.
Recursul este nefondat.
După cum a reţinut şi instanţa de fond, Legea nr. 554/2004 condiţionează sesizarea instanţelor de contencios administrativ de împrejurarea ca vătămarea dreptului sau interesului legitim să se fi produs de o autoritate publică.
Desfăşurându-şi activitatea în temeiul unui contract de executare silită, executorul judecătoresc nu poate fi inclus în această categorie sau în cea asimilată prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004, de persoană juridică de drept privat care, potrivit legii, a obţinut statut de utilitate publică sau este autorizat să presteze un serviciu de utilitate publică.
Această concluzie se desprinde din împrejurarea că executorii judecătoreşti nu sunt persoane juridice, chiar dacă în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti se prevede că sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.
Neîntrunind un element esenţial legat de autoritatea care a cauzat vătămarea, rezultă că acţiunea reclamantului nu poate face obiectul unei cauze de contencios administrativ, iar instanţa de fond a procedat în mod corect la respingerea acesteia ca inadmisibilă, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.
Ca urmare, recursul urmează a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L.C., împotriva sentinţei civile nr. 3084 din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2253/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
