ICCJ. Decizia nr. 2253/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2253/2007
Dosar nr. 7189/2/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul Z.H. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 16000/168 din 12 iunie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, având astfel acelaşi statut.
Reclamantul a mai precizat că pârâta nu a solicitat depunerea unei dovezi din care să rezulte că este cetăţean român.
Prin sentinţa civilă nr. 3397 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanţa a obligat pârâta să emită un act administrativ prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 21 august 1943-15 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit probatoriului administrat, tatăl reclamantului a fost strămutat din comuna Caragea - Arabagi, Durostor, în localitatea Dichiseni - Ialomiţa, împreună cu soţia M. şi copii A., E. şi D., reclamantul născându-se la 21 august 1943, după strămutarea familiei sale.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute de lege în sensul că este cetăţean român, conform art. 34 din Legea nr. 21/1991, iar că acesta a fost nevoit să trăiască şi să suporte regimul de strămutat al părinţilor săi, fiind astfel îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de cetăţean roman, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, dovada în acest sens fiind făcută pe parcursul judecării cauzei la instanţa de fond.
Recurenta pârâtă a mai susţinut că nu pot beneficia de prevederile legii, copii concepuţi după strămutare, născuţi pe teritoriul României, pe considerentul că au suferit privaţiuni din cauza statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Susţinerea recurentei în sensul că dovada calităţii de cetăţean român a fost făcută pe parcursul judecării cauzei în fond nu este de natură a conduce la excluderea intimatului de la beneficiul legii, atâta vreme cât prin probatoriul administrat acesta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor impuse de dispoziţiile incidente, fiind îndrituit aşadar să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 3397 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2256/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
