ICCJ. Decizia nr. 2259/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2259/2007
Dosar nr. 5686/36/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tulcea, reclamantul T.T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5631/2006 şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 26 februarie 1942 în localitatea Eschibaba, Judeţul Tulcea, părinţii săi, T.T. şi T.M., făcând obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului Româno - Bulgar semnat la Craiova în luna septembrie a anului 1940.
Reclamantul a mai opinat că pârâta a respins în mod greşit cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi, suferind astfel aceleaşi consecinţe nefavorabile ca si familia sa.
Prin sentinţa civilă nr. 20/ CA din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanţa a constatat că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit probatoriului administrat părinţii reclamantului au făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului de la Craiova încheiat în anul 1940 între România şi Bulgaria, reclamantul născându-se ulterior, la data de 26 februarie 1942, în localitatea Eschibaba, judeţul Tulcea, astfel încât acesta a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.T., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că intimatul nu era născut in anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie intre Bulgaria si România pentru a se susţine că acesta a avut alt domiciliu si a fost obligat să îl schimbe in alta localitate.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinţei civile nr. 20/ CA din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2265/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
